IMC mai mare după 65 de ani poate fi asociat cu longevitate la seniori, arată cercetare nouă

Un articol publicat în Independent citează cercetători care susțin că după 65 de ani un IMC mai ridicat poate fi legat de o speranță de viață mai mare, punând în discuție limitele indicele de masă corporală la vârstnici.
Cercetarea despre persoanele în vârstă și indicele de masă corporală arată că, după 65 de ani, un BMI mai ridicat poate fi asociat cu longevitate, deși mecanismele rămân în curs de investigare. Studiul subliniază că adulții vârstnici cu un IMC mai mare pot trăi mai mult, potrivit cercetătorilor citați în Independent. Bryan Blissmer, cercetător în sănătate la University of Rhode Island, a declarat pentru The New York Times că, după vârsta de 65 de ani, un BMI mai mare este legat de o longevitate crescută.
Distribuția grăsimii corporale influențează riscul, grăsimea abdominală fiind mai puternic asociată cu inflamația, colesterolul crescut și diabetul de tip 2. Grăsimea acumulată în abdomen este mai activă biologic decât cea de pe șolduri, piept sau șezut.
Relația inversă dintre BMI și mortalitate la vârstnici nu este pe deplin explicată, BMI nefiind capabil să diferențieze mușchiul de grăsime sau să indice localizarea acesteia. Introdus în secolul XIX, indicele de masă corporală nu distinge între masă musculară și adipozitate și nu arată unde se localizează grăsimea. Din cauza modului de calcul, unii atleți olimpici, precum rugbystul Ilona Maher, sunt clasificați greșit ca supraponderali.
La vârstnici, un BMI ridicat poate reflecta și masă musculară și țesut slab, care ajută la gestionarea bolilor sau a accidentărilor. Analiza s-a bazat pe 14 ani de date naționale de la 6.905 seniori americani.
Autorii subliniază că rezultatele nu trebuie interpretate ca dovadă că adipozitatea excesivă este biologic protectoare, ci reflectă limitele BMI și heterogenitatea compoziției corporale la vârste înaintate. Persoanele cu BMI normal, dar circumferință abdominală crescută, au prezentat un risc mai mare de deces decât cele cu BMI normal și talie mai mică. Acest aspect contrazice presupunerea că un BMI normal înseamnă automat un risc mai mic de deces, a precizat Blissmer universității sale în septembrie.
Constatările se aliniază unor cercetări anterioare, inclusiv cele ale doctorului Kamyar Kalantar-Zadeh, nefrolog și epidemiolog la Harbor-UCLA Medical Center. Kalantar-Zadeh a declarat pentru The Times că, în situații de dificultate, inclusiv pacienții cu boli renale dializați, supraponderalitatea sau obezitatea pot fi utile. În cercetările din începutul anilor 2000, acesta a observat un risc redus de deces la seniorii mai grei cu boli cardiace și insuficiență cardiacă. Conform standardelor Organizației Mondiale a Sănătății, riscul minim de deces prematur este asociat unui IMC între 27 și 27,9, variind în funcție de corp și activitate.
Scala IMC merge de la subponderal sub 18,5 până la obezitate severă peste 40, care include 9,2% din adulții americani; aproape 43% dintre persoanele de 60 de ani și peste sunt considerate obeze, conform datelor federale. Recomandarea pentru seniorii cu greutate în plus este menținerea stabilității ponderale. Katie Dodd, dietetician geriatric care scrie despre nutriție, a recomandat în 2023 pentru Scientific American să nu se înregistreze câștiguri mari sau pierderi mari de greutate.