CallDoc

Românii tind să se autodiagnosticheze cu ADHD sau autism pe baza informațiilor de pe internet

CallDoc

Actualizare Psihiatru: ADHD-ul nu apare brusc la vârsta adultă; semnele trebuie să fi existat din copilărie

Gabriel Zanfir a precizat că ADHD-ul nu apare brusc la maturitate. Pentru ca un adult să primească acest diagnostic, simptomele trebuie să fi existat încă din copilărie. Mai exact, pentru a vorbi de ADHD după vârsta de 17 ani, sunt necesare cel puțin cinci simptome de neatenție și/sau cinci simptome de hiperactivitate. În cadrul discuțiilor din emisiunea „De Ce Citim”, realizată de scriitorul Flaviu George Predescu, s-a analizat dificultatea adulților de a identifica dacă mecanismele de adaptare nu mai funcționează și cum se poate constata existența tulburării la vârsta matură. Specialistul a subliniat că un diagnostic corect de ADHD presupune prezența mai multor simptome într-o perspectivă longitudinală, începând din perioada de neurodezvoltare. Conform ghidului actual de diagnostic, simptomele de inatenție sau hiperactivitate menționate anterior trebuie să afecteze pacientul în cel puțin două arii de funcționare — acasă, la muncă, în relații sau în mediul social — și să fie debilitante. Gabriel Zanfir a reiterat faptul că semnele tulburării trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani, deoarece ADHD-ul nu apare de novo la vârsta adultă. Pentru a confirma diagnosticul, semnele trebuie să fi fost vizibile încă din copilărie, înainte de vârsta de 12 ani. Psihiatrul a considerat improbabil ca un adult de 30-40 de ani să identifice brusc că mecanismele sale de coping nu mai funcționează fără a fi existat o afectare anterioară. Un criteriu esențial este ca cel puțin o parte din simptomele identificate la maturitate să fi fost prezente înainte de vârsta de 12 ani.

Din acest motiv, procesul de evaluare este mai lung și implică discuții cu părinții sau cu persoane care au cunoscut pacientul în perioada copilăriei. Evaluarea este comprehensivă și include heteroanamneza (interogarea părinților sau a celor apropiați în perioada de dezvoltare), analiza istoricului școlar și efectuarea unui diagnostic diferențiat pentru a exclude alte tulburări psihice care mimează afectarea funcției atenției, prosexice sau a memoriei.

În ceea ce privește durata procesului de diagnosticare, specialistul a detaliat timpul necesar pentru diferite tipuri de evaluări. La întrebarea lui Flaviu George Predescu referitoare la numărul de interacțiuni necesare pentru un diagnostic, Gabriel Zanfir a răspuns că acest lucru depinde de patologie. De exemplu, evaluările neurocognitive pentru gradul de deteriorare în cazul demențelor pot dura între 60 și 90 de minute. Evaluările de personalitate necesită până la 120 de minute, în timp ce cele pentru ADHD presupun aproximativ trei ore de interviu clinic și parcurgerea unui interviu structurat. La acestea se adaugă câteva ore pentru completarea scalelor de diagnostic, fie acasă, fie în cabinet, precum și evaluarea funcției atenției. Astfel, pentru o diagnosticare corectă de ADHD sunt necesare cel puțin cinci ore de interacțiune, care nu trebuie să fie neapărat succesive. În medie, procesul durează între 3 și 5 ore (trei ore de interacțiune fizică și două ore de evaluări efectuate de client acasă), însă există cazuri mai complexe, unde excluderea diagnosticelor diferențiale a necesitat până la 10 ore.

Românii tind să se autodiagnosticheze cu ADHD sau autism pe baza informațiilor de pe internet

Un psihiatru avertizează că popularizarea tulburărilor mintale în mass-media duce la autodiagnosticări eronate, generând frustrări atunci când suspiciunile nu sunt confirmate medical.

Din ce în ce mai mulți români tind să creadă că suferă de ADHD sau autism după ce accesează informații despre aceste tulburări pe internet, însă în multe cazuri suspiciunile nu se confirmă, pacienții primind un alt diagnostic, ceea ce generează frustrare și dezamăgire. Gabriel Zanfir, medic rezident în psihiatrie, psiholog clinician autonom și psihoterapeut de orientare cognitivă și comportamentală, a precizat că popularizarea acestor tulburări în mass-media și pe internet a condus la un număr crescut de persoane care suspectă că au ADHD. Specialistul a menționat că problema apare atunci când oamenii își recunosc anumite simptome fără a avea certitudinea că acestea sunt specifice tulburării respective.

Acesta a explicat că simptome similare cu cele ale ADHD-ului pot fi provocate de stres, probleme familiale sau profesionale, depresie și anxietate, subliniind importanța unui diagnostic pus de un specialist, nu pe baza informațiilor online. În cadrul emisiunii „De Ce Citim”, realizată de scriitorul Flaviu George Predescu, s-a discutat despre prejudecățile din profesie și despre momentele în care conceptele de ADHD și autism sunt utilizate nepotrivit sau bazate pe percepții eronate din internet.

Gabriel Zanfir a considerat că fenomenul de autodiagnosticare și interpretarea greșită a simptomelor au un efect dublu: pe de o parte, îmbunătățesc adresabilitatea, dar pe de altă parte, pot normaliza suferințe care împiedică persoanele cu afecțiuni mentale reale să solicite ajutor specializat. Medic rezident a observat o creștere semnificativă a numărului de adulți care solicită singuri evaluări pentru ADHD, fenomen legat și de dificultatea oamenilor de a accepta că anumite aspecte din viața lor nu mai funcționează corect. Simptomele pot mima ADHD-ul, dar pot fi în realitate rezultatul unor sarcini suplimentare la locul de muncă sau în familie, al unor depresii sau tulburări de anxietate.

Atunci când suspiciunile legate de autism sau ADHD nu sunt confirmate, pacienții resimt adesea dezamăgire. Gabriel Zanfir a reiterat faptul că expunerea la informații din televiziune sau de pe internet determină mulți oameni să creadă că au aceste tulburări. Specialistul a precizat că, în numeroase cazuri, pacientele primesc un diagnostic diferit, ceea ce amplifică sentimentul de frustrare. Psihiatrul a observat că societatea a început să accepte ADHD-ul mai ușor prin atribuirea externă a simptomelor, în detrimentul unei analize mai atente a cauzelor interne ale patologiei. Zanfir a menționat că lucrează frecvent cu adulți de 30-40 de ani care se regăsesc în simptomele tulburării de spectru autist prezentate în mass-media, însă aceste prezumții nu se adeveresc în majoritatea cazurilor.

Din cauza banalizării acestor concepte în mass-media, primirea unui alt psihodiagnostic sau neconfirmarea ADHD-ului poate genera supărări, ceea ce complică ulterior adresabilitatea corectă către serviciile de sănătate mintală, a concluzionat medicul în emisiunea de pe DC News.

Surse

Categorii: