Studiul care arată cum jocurile riscante, precum cățărarea în copaci, influențează sănătatea copiilor
O analiză științifică a 74 de studii arată că activitățile cu grad de risc, precum cățărarea în copaci, pot îmbunătăți sănătatea emoțională și fizică a copiilor cu vârste între 3 și 12 ani.
Copiii care participă la activități considerate riscante, cum ar fi cățărarea în copaci, mersul cu bicicleta pe pante sau explorarea naturii fără supervizare constantă, ar putea beneficia de o stare de sănătate fizică și emoțională superioară. Această concluzie provine dintr-o amplă analiză științifică care sugerează că experiențele etichetate de mulți adulți ca prea periculoase oferă beneficii semnificative în procesul de dezvoltare infantilă.
O cercetare condusă de experți de la Universitatea din Exeter și Universitatea British Columbia demonstrează că protecția parentală excesivă poate limita dezvoltarea autonomiei, capacitatea de evaluare a pericolului și încrederea în propriile abilități. Analiza, citată de Daily Mail și publicată în revista științifică PLOS One, a examinat date din 74 de studii privind legătura dintre jocurile cu grad de risc și sănătatea copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani.
Cercetătorii defineșc «jocul riscant» ca incluzând activități provocatoare care implică explorare, mișcare și un nivel controlat de incertitudine, precum cățărarea în copaci, mersul cu bicicleta la vale sau joaca în apropierea cursurilor de apă, în condiții de siguranță. Rezultatele evidențiază o asociere între aceste experiențe și o stare psihologică mai bună, copiii având mai multă libertate de mișcare și tendința de a fi mai activi fizic.
Profesorul Helen Dodd, specialist în psihologia copilului la Universitatea din Exeter, avertizează că eliminarea tuturor riscurilor poate duce la pierderea oportunităților importante de învățare. Potrivit cercetătoarei, mulți copii obțin abilitatea de a merge singuri la școală doar în jurul vârstei de 11 ani, deși dezvoltarea autonomiei ar putea începe mai devreme, treptat, între 8 și 10 ani, atunci când contextul permite acest lucru.
Fără aceste experiențe de autonomie timpurie, tranziția către adolescență poate deveni abruptă, forțând copilul să gestioneze simultan noi responsabilități și un nivel mult mai ridicat de independență.
Specialiștii subliniază că încurajarea autonomiei nu echivalează cu expunerea la pericole necontrolate, variabilele esențiale fiind vârsta, maturitatea, mediul și măsurile de siguranță. Analiza a identificat, de asemenea, posibile asocieri între jocurile care implică lupte fizice și comportamentele agresive, fără însă a putea stabili o relație de cauzalitate clară.
Cercetătorii precizează că rezultatele indică asocieri între jocul riscant și beneficiile pentru sănătate, nu dovezi că aceste activități determină direct efectele observate. Copiii au nevoie simultan de protecție și de libertatea de a explora, de a-și testa limitele și de a învăța să gestioneze provocările într-un mediu cât mai sigur.