Afecțiuni proctologice și importanța evitării autodiagnosticului: sfaturi de la un specialist

Specialiștii avertizează că sângerările anale și constipația nu trebuie ignorate sau interpretate greșit ca hemoroizi, subliniind utilitatea consultului medical precoce pentru prevenirea complicațiilor grave.
Constipația nu reprezintă doar o tulburare digestivă caracterizată prin eliminarea greoaie a materiilor fecale și balonare, ci constituie principala cauză a patologiilor anale care pot require intervenții chirurgicale.
Dr. Radu Lantos, medic specialist în chirurgie generală, proctologie, chirurgia endocrină și a tiroidei la Hyperclinica MedLife Favorit, atrage atenția că multe persoane amână consultul medical chiar și în prezența sângelui în scaun, din cauza jenii. Mediciul subliniază că nu orice sângerare anală este cauzată de boala hemoroidală, iar acest simptom, însoțit de durere, impune o prezentare urgentă la specialist. De asemenea, chirurgia proctologică modernă, ajutată de tehnologii avansate, presupune majoritar intervenții cu durere minimă și o reluare rapidă a activităților zilnice.
Prezența sângelui în scaun nu indică întotdeauna existența hemoroizilor, semnalul necesită evaluare medicală imediată.
Peste 45% dintre români suferă de boală hemoroidală, o afecțiune cauzată de stilul de viață sedentar și alimentația nesănătoasă, care implică dilatația venelor din jurul anusului și provoacă sângerări și durere. Mulți pacienți, din motive de jenă, interpretează greșit orice sângerare anală ca fiind hemoroidală, amânând consultul până când durerea afectează semnificativ viața.
Sângerarea rectală, cel mai frecvent simptom alarmant, este adesea atribuită greșit hemoroizilor, ceea ce poate amâna depistarea unor afecțiuni grave precum cancerul rectal sau anal. Durerea acută poate semnaliza un abces perianal care, netratat rapid, evoluează în fistulă sau septicemie. Fisura anală tratată necorespunzător acasă poate deveni cronică, necesitând ulterior operație. Autodiagnosticul greșit reprezintă cea mai mare problemă în proctologie; un consult precoce pentru simptome ușoare poate preveni complicațiile majore.
Alte simptome care necesită consult proctologologic includ: dureri ano-rectale cu usturimi, senzații de arsură, presiune sau umflături la nivelul anusului, secreții anale însoțite sau nu de prurit, precum și prolapsul anal. Chiar și în stadii dureroase, utilizarea gelurilor cu anestezic local permite efectuarea unei examinări ano-rectale video, neinvazive și precise.
Tehnologiile moderne de tratament în proctologie oferă rezultate cu durere redusă și recuperare accelerată.
În stadii avansate, afecțiunile rectului, canalului anal și zonei perianale necesită intervenție chirurgicală, nefiind tratabile prin medicamente.
Chirurgia proctologică se adresează afecțiunilor perianale, anale, ale canalului anal și rectului inferior. Cele mai frecvente probleme care necesită intervenții chirurgicale sau proceduri minim invazive includ: abcesul perianal, hemoroizii interni în stadii avansate, tromboza hemoroidală, fisura anală cronică, fistula perianală, polipii anali, boala pilonidală și marisecele hemoroidale.
Tehnologia modernă a transformat experiența operației, eliminând frica pacienților. Intervențiile păstrează anatomia naturală a anusului, evitând rănile deschise mari și pansamentele dureroase, reducând significativ durerea postoperatorie. Gamă de proceduri variază de la cele minim invazive, precum ligaturile hemoroidale, până la cele complexe care utilizează laserul.
Ligatura hemoroidală constă în aspirarea pachetului hemoroidal și aplicarea unui inel de cauciuc la baza acestuia, combinată cu fotocoagulare cu infraroșu. Intervenia durează maxim două minute, nu necesită incizii sau înțepături și se realizează ambulatoriu, cu minim disconfort și reluare precoce a activităților zilnice.
Pentru stadiile avansate, tehnologia laser (LHP) este o soluție eficientă, implicând introducerea unei fibre optice fine printr-o mini-puncție de 2-3 mm direct în interiorul hemoroidului. Energia laser cauterizează și sigilează vasele de sânge care alimentează pachetul hemoroidal. Fără incizii în zona sensibilă, durerea severă este eliminată. Procedura se efectuează sub anestezie rahidiană sau bloc pudendal, fără suturi tensionate, eliminând senzația de corp străin și disconfortul la defecație.
Metoda HAL-RAR utilizează un anuscop special echipat cu sondă Doppler pentru a repera precis arterele care alimentează hemoroizii. Arterele identificate sunt ligaturate, oprind fluxul sangvin. Dacă hemoroizii sunt prolabați, se realizează o cusătură în zig-zag pe mucoasa internă (proctopexie) pentru a fixa țesutul. Toate intervențiile se desfășoară deasupra „liniei dințate”, o zonă lipsită de receptori de durere, fără îndepărtare de țesut sau răni deschise. Recuperarea este rapidă, pacienții reluând activitățile zilnice în 24-48 de ore, fără risc de incontinență fecală.
Procedura Longo (staplerul hemoroidal) implică introducerea unui capsator circular în rect, deasupra hemoroizilor. Dispozitivul decupează o bandă circulară din mucoasa alungită și aplică microcapse de titan care unesc marginile și întrerup arterele de alimentare. Hemoroizii prolabați sunt retrasi în poziția anatomică normală, atrofiindu-se treptat. Deși recuperarea durează 7-10 zile, este mult superioară celor 3-4 săptămâni necesare hemoroidectomiei clasice.
Tratamentul bolii hemoroidale poate include ligaturi, scleroterapie sau intervenții clasice/laser, în timp ce abcesele și fistulele perianale necesită preponderent abordare chirurgicală.
Modificările stilului de viață joacă un rol crucial în prevenirea afecțiunilor anale.
Prevenirea este strâns legată de ajustarea obiceiurilor cotidiene.
Pacienții cu constipație cronică trebuie să urmeze reguli alimentare stricte: consum zilnic de fibre, minim 2 litri de apă pe zi și evitarea alimentelor iritante (condimente iuți, alcool, produse ultra-procesate). Este recomandat să se limiteze timpul petrecut pe toaletă și se evite straining-ul. Sedentarismul, statul prelungit pe scaun și efortul fizic intens sunt factori de risc. În proctologie, stilul de viață și obiceiurile zilnice sunt decisive în declanșarea bolii, predispunerea genetică având un rol secundar.
- Categorii:
- Entități: