Psihologul Andrada Ginghină: ADHD-ul nu dispare la maturitate, trebuie diagnosticat corect

Specialista atrage atenția că peste 200.000 de copii sunt înregistrați cu ADHD în România, subliniind necesitatea diagnosticului diferențial pentru a evita erorile și importanța intervenției timpurie.
Tulbuarea hiperactivității cu deficit de atenție (ADHD) afectează peste 47 de milioane de copii și adolescenți la nivel global, iar în România, o statistică realizată de un ONG indică peste 200.000 de copii înregistrați cu acest diagnostic. Andrada Ginghină, psiholog și specialist în ADHD și logoped, avertizează că ADHD-ul este probabil cea mai frecventă tulburare de neurodezvoltare, caracterizată prin dificultăți de menținere a atenției, inhibare comportamentală redusă și niveluri crescute de hiperactivitate.
Specialista subliniază că părinții nu trebuie să interpreteze rapid orice manifestare de neatenție sau hiperactivitate drept ADHD. În primii ani de viață, aceste comportamente pot face parte din dezvoltarea normală a creierului, iar semnele devin mai evidente în jurul vârstei de 4-5 ani, odată cu intrarea în grădiniță, iar cerințele școlare din clasa pregătitoare pot accentua dificultățile. Diagnosticul se pune doar când simptomele sunt prezente cel puțin șase luni, afectează mai multe medii de viață și au fost observate înainte de vârsta de 12 ani.
Diagnosticul diferențial este esențial, deoarece anxietatea, stresul posttraumatic, dislexia, discalculia, disgrafia sau chiar supradotarea pot produce dificultăți similare. Ginghină explică faptul că evaluarea necesită reconstruirea istoricului copilului și colectarea informațiilor de la părinți, profesori și alți îngrijitori. Psihodiagnosticul este realizat de psiholog, în timp ce diagnosticul oficial este stabilit de medicul psihiatru, care poate recomanda investigații neurologice suplimentare pentru a exclude cauze organice.
Contrary mitoazii conform căruia ADHD-ul dispare odată cu înaintarea în vârstă, simptoma pot modifica, dar dificultățile pot continua și la maturitate. Mulți adulți ajung să fie diagnosticați abia după ani de zile, confruntându-se cu probleme de organizare, întârzieri, procrastinare și dificultăți în relații. Intervenia timpurie, prin terapie comportamentală și dezvoltarea unor strategii de gestionare a atenției, impulsivității și emoțiilor, este crucială pentru îmbunătățirea funcționării copilului pe termen lung.
- Categorii:
- Tag-uri: