Tratament experimental pentru infarct: Celulele inimii „retrezite” cu ajutorul terapiei ARNm

Opiți de la Universitatea Cambridge au dezvoltat un tratament experimental care utilizează ARNm pentru a activa proteinele Myc și Cyclin T1, stimulând regenerarea mușchilor cardiaci deteriorați după un atac de cord. Studiul, publicat în Nature Cardiovascular Research, demonstrează eficacitatea abordării în modele animale.
Echipa de cercetători de la Universitatea Cambridge a raportat progrese semnificative în direcția dezvoltării unui posibil tratament pentru bolile cardiace, abordând o provocare majoră: imposibilitatea naturală a celulelor musculare cardiace adulte de a se repara după deteriorare. Descoperirea, descrisă într-un studiu publicat în revista Nature Cardiovascular Research, marchează un pas esențial spre validarea unor terapii care ar putea contracara efectele infarctului miocardic.
Mecanismul terapeutic propus se bazează pe utilizarea terapiei cu ARNm (ARN mesager). Aceasta activează temporar două proteine specifice în interiorul celulelor cardiace – Myc și Cyclin T1. Scopul activării acestor proteine este de a promova diviziunea celulară, permițând celulelor deteriorate să se regenereze și să restaureze funcția mușchiului cardiac afectat.
Eficacitatea acestui protocol a fost testată în experimente pe modele de șoareci care suferiseră anterior un atac de cord. Rezultatele au indicat îmbunătățiri clinice relevante: tratamentul a condus la o bătaie a inimii mai puternică și la o creștere a fracției de ejectie cu aproximativ 10%, comparativ cu grupul martor care a primit un tratament placebo. Această creștere a cantității de sânge pompată prin inimă la fiecare contracție sugerează o recuperare funcțională semnificativă a țesutului cardiac.
Deși studiul se concentrează inițial pe modelul animal, cercetătorii subliniază implicațiile clinice potențiale. Echipa de la Cambridge notează că, deși tratamentul nu constituie încă un leac complet pentru insuficiența cardiacă, chiar și îmbunătățiri modeste ale funcției cardiace sunt strâns asociate, în practica medicală, cu o rată mai scăzută a mortalității. De asemenea, aceste îmbunătățiri ar putea spori capacitatea pacienților de a desfășura activități zilnice normale.
Catherine Wilson, co-autoare principală a studiului, a evidențiat importanța descoperirii în contextul lipsa unui tratament curativ pentru insuficiența cardiacă. Conform declarației sale, abordarea actuală ar putea avea un impact substanțial asupra calității vieții a milioane de pacienți de pretutindeni, oferind o soluție promițătoare pentru o afecțiune cronică și debilitantă.
- Categorii:
- Entități:
- Tag-uri: