Inteligența artificială ajută medicii și la cele mai fine ajustări la maxilar. Rezultatele pot fi simulate înainte de operație

Procesul de planificare a intervențiilor chirurgicale la nivel maxilar se bazează acum pe tehnologii digitale avansate, în care inteligența artificială (IA) joacă un rol central în analiza și simularea rezultatelor înainte de începerea efectivă a tratamentului. Potrivit medicului stomatolog Dr. Dragoș Popescu, pacientul este scanat complet la nivelul capului, iar imaginea statică este transformată într-un videoclip care înregistrează mișcările faciale esențiale: vorbitul, mușcatul, mestecatul și mobilitatea capului.

Inteligența artificială prelucrează aceste date video pentru a analiza trăsăturile feței și a transmite informațiile în timp real către un laborator digital, care realizează coroanele dentare integral digital. Algoritmul de IA generează, de asemenea, rapoarte precise despre conformitatea facială a tratamentului, înainte de a se trece la planificarea unor proceduri complexe, cum ar fi implantologia. „Calculăm în timp real și mușcătura”, explică specialistul, subliniind posibilitatea de a ajusta detalii înainte de lucrare, dacă există posibilități biologice pentru aceasta.

Dr. Popescu compară acest proces digital cu cel folosit de arhitecți în programele de design interior. „Exact cum arhitecții fac un soft și proiectează o bucătărie. Vă mișcați prin bucătărie, vă faceți un ceai și știți exact cum vă mișcați în acel spațiu”, descrie medicul, ilustrând modul în care pacienții pot anticipa și verifica rezultatele estetice și funcționale ale intervențiilor stomatologice, eliminând incertitudinea legată de cum va arăta sau funcționa propteticul final.

În paralel cu planificarea digitală, tratamentul complex la nivel maxilar implică și proceduri de reconstrucție a structurilor lipsă, în special a osului și a gingiei. La nivelul maxilarului, în zonele unde osul este insuficient sau absent, se aplică o matrice realizată din praf mineral sau țesut autolog. Această structură servește drept suport pentru ca organismul pacientului să producă os nou și să consolideze baza necesară pentru proteze sau implante.

Construcția infrastructurale, respectiv a țesutului moale, precede de obicei reconstrucția osoasă. Dacă nu există o cantitate adecvată de gingie, se efectuează un transplant gingival. Această procedură presupune prelevarea unui fragment de țesut keratinizat, rezistent, din palat („bolta palatină” sau „cerul gurii”), pentru a fi plasat în zonele deficitare. Odată intervenția efectuată, organismul activează mecanisme naturale de vindecare, producând celule keratinizate pentru a repara și integra definitiv gingia.