De ce iubim atât de tare cafeaua, ciocolata, grăsimile și zahărul
Un studiu recent, publicat în Nature, identifică un mecanism lent de comunicare între intestin și creier, mediat de dopamină și amigdala bazolaterală anterioară, care explică modul în care preferințele alimentare se formează pe baza efectelor nutriente.
O cercetare realizată de o echipă condusă de dr. Zachary Knight, de la Universitatea din California, San Francisco, a elucidat mecanismul prin care creierul învață să asocieze gustul unui aliment cu efectele benefice ale nutrienților pe care îi produce în organism. Descoperirea, publicată în revista Nature, evidențiază rolul crucial al unei căi lente de semnalizare a dopaminei care transportă informații de la intestin către creier, explicând de ce preparate considerate inițial neplăcute, precum cafeaua amară, devin în timp preferate.
În timp ce studiile anterioare au pus accent pe semnalele rapide ale dopaminei declanșate de anticiparea unei recompense, această investigatie analizează un proces diferit, mult mai lent. Senzorii din intestin detectează nutrienți precum zahărul și grăsimile și transmit semnale către sistemul nervos. Acest proces generează eliberarea de dopamină, care se intensifică după ce nutrienții ajung în intestin și poate persista timp de câteva minute, oferind creierului informații nu doar despre gust, ci și despre valoarea metabolică a alimentului.
Experimentele realize pe șoareci au dezvăluit că regina specifică implicată în acest proces de învățare este amigdala bazolaterală anterioară (BLA), o zonă a creierului cunoscută pentru eliberarea de dopamină. Atunci când cercetătorii au blocat această cale dopaminergică, animalele și-au pierdut capacitatea de a învăța să prefere o anumită aromă nouă în mod legat de prezența caloriilor. Invers, stimularea artificială a fibrelor dopaminergice din BLA i-a determinat pe șoareci să prefere un gust care nu conținea nutrienți, confirmând rolul activ al acestui semnal în formarea preferințelor.
Mecanismul observat la șoareci a fost confirmat și la oameni prin reanaliza unor studii PET și fMRI efectuate de psihologul Dana Small de la Universitatea Yale și de Mark Tittgemeyer și colegii săi. Analizele au arătat o activitate crescută a dopaminei, concentrată în partea stângă a amigdalei bazolaterale anterioare, după ingestia de nutrienți. Faptul că răspunsul este asimetric, favorizând emisfera stângă, a fost o descoperire neașteptată, având în vedere că circuitele neurologice pentru funcții fundamentale precum alimentația sunt considerate, în general, simetrice.
Aceste rezultate sugerează că preferințele alimentare sunt învățate printr-un circuit care leagă intestinul de creier. Dr. Knight speculează că descoperirea ar putea deschide noi direcții pentru manipularea preferințelor alimentare, în special în contextul terapiei cu agoniste GLP-1, medicamente care imită acțiunea unui hormon intestinal pentru a schimba comportamentul alimentar. Deși se caută o legătură între aceste tratamente și reducerea semnalizării dopaminei declanșate de nutrienți, efectele directe asupra acestui circuit nou identificat rămân de testat. Studiul demonstrează că relația noastră cu mâncarea este modelată de mai mult decât de gustul perisabil al unei înghițituri.