Psihologia nervozității în timpul postului: Explicațiile psihologului Radu Leca

Postul ar trebui să fie o perioadă de liniște, cumpătare și apropiere de sine, însă, în realitate, primele zile pot aduce nervozitate, lipsă de răbdare și conflicte în familie pentru unele persoane. Situații banale, precum un semafor care se schimbă greu sau zgomotul produs de un copil, pot declanșa reacții emoționale mult mai puternice decât de obicei. Aceste izbucniri de nervi sunt adesea urmate de sentimente de vinovăție, ridicând întrebări despre motivele pentru care postul poate face anumite persoane mai irascibile.

Psihologul Radu Leca explică, într-un interviu exclusiv pentru DC Medical, că reacțiile emoționale din timpul postului sunt influențate de mai mulți factori: foamea, schimbările de rutină, oboseala, restricțiile voluntare și, în special, motivația personală a celui care ține post. Leca menționează că unele persoane intră în post cu dorința de liniște, dar ajung rapid în conflict cu cei din familie. Acest decalaj între dorința de a fi mai blânzi și reacțiile de iritare provoacă ulterior un sentiment de rușine.

Analiza cauzelor nervozității din timpul postului Deși foamea și disconfortul fizic cauzat de schimbarea alimentelor sunt primele explicații vehiculate, relația dintre foame și emoții este mai complexă. Psihologul face referire la cercetările conduse de Jennifer MacCormack și Kristen Lindquist de la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill, care au studiat motivele pentru care foamea induce iritare la unele persoane, în timp ce altele rămân calme. Concluzia acestor studii este că foamea singură nu este suficientă pentru a provoca iritare. Disconfortul fizic se transformă în emoție atunci când mintea atribuie starea neplăcută contextului exterior, cum ar fi un coleg care întârzie sau un ambuteiaj.

Recunoașterea stării actuale și identificarea motivului iritării pot reduce intensitatea reacției emoționale. Potrivit lui Radu Leca, capacitatea de a numi starea (de exemplu: „mi-e foame și de aceea sunt tăios”) ajută persoana să își recapete controlul emoțional. Este important de menționat că aceste experimente au fost realizate în laborator, pe studenți, pe perioade scurte, deci rezultatele nu descriu direct experiența unui post religios de mai multe săptămâni.

În cazul postului ortodox, acesta nu implică neapărat absența totală a hranei, ci mai degrabă modificarea alimentelor și a obiceiurilor zilnice. Radu Leca subliniază că postul adevărat implică schimbări multiple: mutarea orelor meselor, perturbarea somnului, renunțarea la cafea sau la anumite obiceiuri de seară, precum și adăugarea slujbelor. Aceste modificări, cumulat, pot duce la un organism obosit și o răbdare scăzută.

Impactul restricțiilor alimentare asupra stării emoționale O sinteză publicată în 2026 în revista Nutrients, semnată de Vincenzo Bonaccorsi și Vincenzo Maria Romeo, a analizat 87 de studii privind postul și sănătatea mintală, inclusiv cercetări despre Ramadan și perioadele de post ale creștinilor ortodocși. Rezultatele indică faptul că, la adulții sănătoși, postul de scurtă durată, supravegheat medical, s-a asociat cu ameliorări modeste ale stresului și a simptomelor depresive. Postul religios a prezentat efecte similare, fiind amplificat de sensul spiritual și contextul cultural al celor care îl practică.

Totuși, restricțiile pot avea efecte negative asupra persoanelor vulnerabile, provocând destabilizări ale dispoziției, accentuarea anxietății și, în cazuri rare, episoade maniacale sau psihotice. Persoanele cu antecedente de comportamente alimentare restrictive sunt mai expuse riscului de recădere și unei preoccupări excesive pentru mâncare. Răspunsul privind efectele postului depinde de trei variabile: identitatea persoanei, modul de post și motivația din spate, aceasta din urmă fiind adesea ignorată, deși este esențială.

Psihologul avertizează că sinteza din revista Nutrients este narativă și bazată pe studii mici, deci indică tendințe, nu reguli universale. Psihologia renunțării și focalizarea pe restricții Interzicerea voluntară a unui lucru poate face ca acesta să devină mai prezent în gândurile persoanei.

Radu Leca explică faptul că interdicția transformă obiectul oprit într-un „punct fix în peisaj”, făcându-l mult mai vizibil decât era înainte. Efortul constant de autocontrol necesar pentru a respecta restricțiile alimentare poate fi perceput ca o presiune suplimentară. Teoria conform căreia autocontrolul ar fi un rezervor care se golește a fost ulterior contestată de cercetări. Diferența de percepție depinde de sensul dat efortului. Adoptarea identității de „cel care postează” poate aduce mândrie, dar și teama de a eșua, transformând orice abatere alimentară într-o compromitere a imaginii de sine.

Riscurile postului bazat pe obligație sau vinovăție Motivația aleasă pentru a posta este un aspect crucial. Există o distincție între renunțul voluntar bazat pe convingeri personale și postul făcut din obligație, teama de judecată sau dorința de a repara o vină.

Psihologul face referire la teoria autodeterminării a lui Richard Ryan și Edward Deci, care susține că starea de bine crește atunci când sunt împlinite nevoile de autonomie, competență și relaționare. Diferența dintre cele două tipuri de post nu rezidă în dieta respectată, ci în starea interioară a persoanei. Postul din obligație este comparat la o „chirie plătită unui proprietar nevăzut”, lăsând persoana goală pe dinăuntru și cu o iritare surdă față de o regulă care nu este resimțită ca fiind proprie.

În cazul postului din vinovăție, orice dorință alimentară poate deveni un motiv de autocritică. Postul din vinovăție este văzut ca o pedeapsă plătită în avans, iar cel din teama de ochii lumii devine un spectacol unde energia este consumată pentru a „părea”, nu pentru a „fi”, rezultând oboseală. Supărarea provocată de o constrângere nenumită poate fi proiectată asupra celor apropiați (soț, copil, colegi) sau poate se întoarce spre persoana însăși sub formă de rușine.

Impactul nervozității din post asupra dinamicii familiale Postul poate modifica programul meselor, atmosfera din locuință și așteptările celorlalți membri ai familiei. Radu Leca observă că iritarea nu este întotdeauna direcționată către cauza reală, ci adesea către persoanele cele mai apropiate.

Familia poate deveni ținta unor supărări accumulate din cauza oboselii, schimbării rutinei și presiunii resimțite de cel care postează, transformând incidente minore în certuri. Este recomandat ca postul să nu devină o regulă impusă tuturor membrilor gospodăriei. O soluție este discuția deschisă despre schimbările aduse de această perioadă și despre modul în care fiecare își poate exprima starea fără a rănii ceilalți.

Limite și interpretări ale dovezilor științifice Rezultatele cercetărilor trebuie interpretate cu prudență, deoarece experimentele pe foame au fost scurte și de laborator, sintezele despre sănătatea mintală au avut eșantioane mici, iar teoria autodeterminării descrie mecanisme generale, nu efectele specifice ale postului religios.

Leca precizează că nu există studii care să măsoare direct diferența de irascibilitate între cel care postează din vinovăție și cel care o face din convingere; legătura este o ipoteză, nu un rezultat demonstrat. În concluzie, postul nu garantează automat liniște sau răbdare; modul în care este trăit este la fel de important ca restricțiile alimentare. Psihologul Radu Leca consideră postul a fi o „oglindă” a modului în care fiecare își trăiește libertatea. Un post ales, care „crește sufletul”, este ideal, în timp ce unul care „îl strânge” trebuie reînvățat în loc să fie abandonat sau suportat cu tensiune.