Adiția de os în implantologia dentară: indicații, tehnici și costuri

Adiția de os este necesară în implantologia dentară atunci când volumul osoasă din zona unde trebuie inserat implantul este insuficient pentru a asigura stabilitatea acestuia. Această situație este frecventă, în special în cazurile în care dintele lipsește de mult timp, aspectul fiind determinat prin tomografia computerizată realizată anterior intervenției. Absența dintelui duce la retragerea rapidă a osului; o analiză din 2012 publicată în Clinical Oral Implants Research a indicat că, la șase luni după extracție, osul pierde între 29% și 63% din lățime și între 11% și 22% din înălțime, lățimea scăzând cu aproximativ 32% deja în primele trei luni.

Incidența procedurilor de adiție osoasă este ridicată. Un studiu realizat de o clinică universitară din Berna, care a analizat implanturile puse între 2014 și 2016, a raportat că 60,8% dintre acestea au necesitat o formă de adiție osoasă, procentul crescând la 83,5% în zona dinților frontali superiori. În majoritatea cazurilor, osul a fost adăugat simultan cu punerea implantului, doar 7% dintre pacienți având nevoie de o intervenție separată prealabilă.

Există mai multe tehnici de regenerare, adaptate în funcție de zona afectată. Regenerarea osoasă ghidată se utilizează când osul este prea îngust sau prezintă defecte, presupunând adăugarea de material (de regulă os artificial) protejat cu o membrană. Conform Journal of Clinical Periodontology, ratele de supraviețuire ale implanturilor puse prin această metodă depășesc 90%. Pentru molarii superiori, se utilizează ridicarea de sinus, care poate fi internă (fără incizie suplimentară, recomandată când există cel puțin 5 mm de os sub sinus) sau externă (prin peretele lateral al sinusului, utilizată când volumul osoasă este mai redus). Datele din 2008 publicate în Journal of Clinical Periodontology arată o supraviețuire a implanturilor la trei ani de 92,8% pentru tehnica internă și de 90,1% pentru cea externă, aceasta din urmă ajungând la 98,3% în cazul implanturilor cu suprafață tratată și membrană.

Costul total al tratamentului variază în funcție de tipul de adiție și volumul de os refăcut. Ridicarea de sinus internă este mai accesibilă decât cea externă datorită complexității reduse a intervenției. De asemenea, prețul implantului depinde de sistemul ales, sistemele Neodent și MIS fiind mai accesibile decât Straumann. La clinica Denttaglio, evaluarea integrală include investigațiile imagistice, oferind pacientului un plan de tratament cu un preț final fix, stabilit în scris.