Menopauza și sănătatea osoasă: De ce apare pierderea accelerată a masei osoase și cum o prevenim

Ojosul lanțului de menopause este un moment critic pentru sănătatea osoasă, deoarece pierderea de masă osoasă începe cu un an înainte de ultima menstruație. Scăderea estrogenului dezechilibrează remodelarea osoasă, crescând riscul de osteoporoză fără semne de avertizare. Studiile arată că exercițiile fizice, alimentația adecvată și screeningul medical sunt esențiale pentru prevenție.
Pierderea de masă osoasă se poate accelera cu aproximativ un an înainte de ultima menstruație și poate continua într-un ritm mai rapid până la doi ani după această evenimente. Deși menopauza vine cu simptome vizibile precum bufeuri sau transpirații nocturne, slăbirea oaselor este o transformare invizibilă care, de regulă, nu provoacă durere și nu are semne de avertizare. Problema este descoperită adesea abia după apariția unei fracturi, ceea ce face ca tranziția la menopauză să fie un moment crucial pentru acordarea atenției sănătății scheletului.
Un aspect important este că pierderea accelerată a masei osoase nu începe neapărat după instalarea menopauzei, ci poate debuta înainte ca femeia să știe că se apropie de această etapă. Menopauza naturală este confirmată retrospektiv, după 12 luni consecutive fără menstruație, în timp ce modificările hormonale și efectele lor asupra organismului încep deja anterior. O analiză din cadrul studiului american „Study of Women’s Health Across the Nation”, care a inclus 862 de participante, a arătat că pierderea de masă osoasă la nivelul coloanei vertebrale inferioare și al șoldului este cea mai rapidă începând cu aproximativ un an înainte de ultima menstruație și continuând până la doi ani după aceasta.
Oasele sunt țesuturi vii care trec printr-un proces continuu de remodelare, implicând osteoclastele care îndepărtează țesutul vechi și osteoblastele care formează țesut nou. Estrogenul joacă un rol esențial în menținerea echilibrului dintre aceste două procese. Pe măsură ce nivelul estrogenului scade în apropierea menopauzei, țesutul osos este îndepărtat mai repede decât poate fi înlocuit, favorizând pierderea de masă osoasă și potențial apariția osteoporozei. Această afecțiune Face ca oasele să devină mai poroase și mai fragile, crescând riscul de fracturi, iar dificultatea diagnosticului stă în lipsa simptomelor evidente.
Evaluarea riscului de fractură nu se bazează doar pe vârstă, ci și pe alți factori precum greutatea corporală scăzută, fumatul, consumul excesiv de alcool sau istoricul familial de fractură de șold. Scanarea densității osoase este o investigație importantă care măsoară densitatea minerală a oaselor și ajută la evaluarea riscului de fractură. Conform recomandărilor Grupului de lucru pentru servicii preventive din SUA, screeningul este indicat femeilor începând cu vârsta de 65 de ani, dar și femeilor menopauzale sub 65 de ani dacă istoricul medical indică un risc crescut. Situația este diferită pentru persoanele cu osteoporoză diagnosticată, care au suferit fracturi din căderi minore sau care urmează tratamente care accelerează pierderea osoasă.
Un studiu britanic recent a investigat impactul screeningului și tratamentul ulterior la peste 12.000 de femei cu vârste între 70 și 85 de ani. După cinci ani, femeile care au beneficiat de screening au avut un risc mai mic de fractură de șold, deși nu s-a identificat o reducere statistic semnificativă a tuturor fracturilor asociate osteoporozei. Rezultatele susțin utilitatea identificării femeilor în vârstă cu risc ridicat, dar nu stabilesc momentul optim al screeningului în timpul tranziției la menopauză.
Activitatea fizică este vitală pentru sănătatea scheletului, deoarece oasele răspund la forțele mecanice exercitate asupra lor. Mersul pe jos și urcatul scărilor stimulează adaptarea țesutului osos prin suportarea greutății corporale. Exercițiile de rezistență pun în mișcare mușchii, care exercită forțe asupra oaselor, în timp ce exercițiile de echilibru, precum tai chi, îmbunătățesc stabilitatea și previn căderile. Un studiu australian din 2018 a demonstrat că programele de exerciții intensă și cu impact au condus la îmbunătățiri superioare ale densității osoase și funcției fizice la femeile postmenopauzale cu masă osoasă scăzută, comparativ cu programele mai puțin intense realizate acasă, deși nu s-a demonstrat o reducere directă a numărului de fracturi.
Alimentația echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, este esențială pentru sănătatea oaselor. Calciul, prezent în produsele lactate, peștele conservat cu oase, anumite legume verzi și alternativele vegetale fortificate, este mineralul principal pentru rezistența osoasă, iar vitamina D facilitează absorbția acestuia. Proteinele susțin, de asemenea, sănătatea generală a organismului. Suplimentele cu calciu sau vitamina D pot fi utile în cazul carențelor sau când alimentația nu asigură un aport suficient, însă nu înlocuiesc medicamentele pentru osteoporoză atunci când acestea sunt necesare.
Terapia hormonală sistemică poate proteja oasele prin ameliorarea simptomelor menopauzei și prevenirea pierderii de masă osoasă și a fracturilor. Pentru femeile sub 60 de ani sau aflate la mai puțin de 10 ani de la debutul menopauzei, fără contraindicații medicale, raportul beneficiu-risc este considerat favorabil. Cu toate acestea, decizia trebuie individualizată, având în vedere vârsta, istoricul medical și tipul de tratament. Alte medicamente pentru osteoporoză pot încetini degradarea osului sau stimula formarea de os nou, alegerea depinzând de severitatea afecțiunii.
Pierderea de masă osoasă nu este exclusiv legată de menopauză; tulburări hormonale (precum hiperparatiroidismul), afecțiuni digestive și medicamente pe termen lung (în special glucocorticoizii) pot contribui la această afecțiune. Identificarea cauzelor medicale subiacente este crucială, deoarece abordarea terapeutică poate fi radical diferită. Un audit internațional realizat în 2025 a evidențiat discrepanțe majore în accesul la investigații și tratamente pentru osteoporoză în Asia-Pacific, timpul de așteptare pentru scannare variind de la câteva ore la aproape un an, iar costurile medicamentelor putând limita accesul pacienților.
Sănătatea oaselor nu ar trebui să fie o preocupare care apare abia după o fractură. Menopauza oferă un context important pentru discutarea cu medicul a strategiilor de prevenție, inclusiv mișcarea, alimentația, screeningul și eventualele tratamente. Chiar dacă pierderea de masă osoasă este asimptomatică, efectele sale pot fi serioase, iar starea generală de bine a unei femei nu garantează integritatea structurii osoase.
- Categorii:
- Entități: