Declinul jocului liber și anxietatea infantilă: psihologii explică legătura
Un studiu amplu evidențiază cum hipervigilența parentală și rigidizarea programului școlar au erodat jocul independent, contribuind la criza actuală de sănătate mintală la copii.
Psihologii susțin că descrescerea activității independente a generat un declin al stării de bine la tineri și o creștere a problemelor de sănătate mintală.
Studiul indică faptul că pentru generațiile din anii '60 și '70, copilăria implica mult timp petrecut în exterior, liber de supraveghere adultă, o componentă esențială dezvoltării psihologice care s-a pierdut gradual.
O schimbare culturală majoră constă în credința conform căreia copiii se dezvoltă doar prin activități monitorizeate de adulți, transformând timpul liber într-o serie de cursuri.
Din anii '80, părinții și educatorii au dezvoltat o temere permanentă față de lăsarea copiilor nesupravegheați în exterior.
Această hipervigilență a privat copiii de posibilitatea de a rezolva singuri conflictele, de a explora mediul și de a își stabili limitele proprii.
Presiunea instituțională crescută a dus la o eroziune sistematică a timpului liber al copiilor.
Între 1950 și 2010, durata anului școlar s-a mărit cu cinci săptămâni.
Temele pentru acasă au devenit o normă, atingând chiar și nivelul preșcolar, spre deosebire de trecut.
Recreația a scăzut, ajungându-se la o medie de doar 27 de minute pe zi în școlile elementare, unele unități eliminând complet recreerea în aer liber.
Această presiune timpurie și izolarea în spații închise au devenit surse directe de suferință psihică.
Studiul atrage atenția că timpul petrecut departe de supravegherea adultă nu este pierdut, ci favorabil dezvoltării.
Experiențele cu risc moderat, precum cățăratul în copaci, dezvoltă încrederea și reziliența necesară prevenirii anxietății la maturitate.
Privarea copiilor de spațiu și libertate de decizie în timpul jocului a creat un gol în echilibrul psihologic al noilor generații.