Studiu: Distragerea părinților de telefoane poate afecta atașamentul adolescenților

Un studiu publicat în iunie 2026 în revista Frontiers in Psychology, intitulat „Mommy, do you love your phone more than me?”: Parental device use and the adolescent-caregiver attachment bond, examinează impactul utilizării dispozitivelor digitale de către părinți asupra legăturii cu copiii. Cercetătorii au analizat dacă adolescenții care percep faptul că îngrijitorii lor sunt frecvent distrași de ecrane raportează niveluri mai mari de insecuritate în atașament.

Investigația s-a bazat pe un sondaj realizat asupra a 600 de adolescenți americani, cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani. Rezultatele au arătat că un nivel mai ridicat de interferență percepută cauzată de dispozitive este asociat cu un atașament mai anxios și mai evitant față de părinți, atât cei asimilați matern, cât și pe cei paterni. Aceste constatari reorientează conversația despre timpul petrecut în fața ecranelor, sugerând că modul în care adulții își gestionează obiceiurile digitale poate afecta interacțiunile familiale la fel de mult, dacă nu mai mult, decât cât timp copiii stau pe telefoane.

Pentru a măsura acest fenomen, cercetătorii au dezvoltat Scara de Interferență a Atașamentului prin Dispozitive (DAIS). Aceasta înțelege deprinderile dispozitivelor de îngrijitor, astfel cum le percep adolescenții, și faptul dacă aceste obiceiuri afectează atenția și disponibilitatea primită. Scorurile mai mari la DAIS au fost consistent asociate cu niveluri mai ridicate de atașament anxios (îngrijorare privind disponibilitatea emoțională, căutare de reassurance) și atașament evitant (menținerea distanței emoționale, dificultatea de a te baza pe alții). Echipa de cercetare specifică că aceste rezultate nu etichetează adolescenții și nu sugerează că orice parent care verifică telefonul creează automat o relație nesigură, ci subliniază importanța experienței tinerei cu disponibilitatea îngrijitorului.

Aceste descoperiri completează un corpus crescut de cercetări privind utilizarea telefoanelor de către părinți și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. O meta-analiză din 2023, publicată în Psychological Reports, care a sintetizat 42 de studii cu peste 56.000 de copii, a găsit o legătură între „phubbing” (ignorația cauzată de telefon) și probleme interne (dificultăți emoționale) și externe (probleme comportamentale), precum și un concept de sine scăzut. Un alt studiu din 2019, publicat în Children and Youth Services Review, a sugerat că atașamentul părinte-copil și asocierea cu colegii joacă un rol în relația dintre distragerea părinților de la telefon și dependența de telefon a adolescenților. Împreună, acestea indică faptul că obiceiurile digitale nu afectează doar posesorul dispozitivului, ci pot modela calitatea interacțiunilor cu cei din jur.

Dr. Don Grant, autorul principal al studiului din 2026, a subliniat că părinții nu trebuie să își abandoneze dispozitivele sau să răspundă imediat la fiecare solicitare de atenție. Recomandarea este practică: când adolescenții încearcă să se conecteze, părinții ar trebui să recunoască aceste încercări și să răspundă într-un mod relevant, fie prin scoaterea telefonului, menținerea contactului vizual sau explicarea urgenței unui mesaj. Familiele pot stabili momente fără telefoane, cum ar fi mesele sau momentele de înainte de culcare, pentru a crea spațiu pentru interacțiuni în care toată lumea se simte ascultată.