Boala Ménière: manifestări, diagnostic și managementul unei afecțiuni a urechii interne

Boala Ménière este o tulburare a urechii interne care afectează atât mecanismele responsabile de auz, cât și pe cele implicate în menținerea echilibrului. Această afecțiune este asociată cu acumularea anormală de lichid endolimfatic în labirint, fenomen cunoscut sub numele de hidrops endolimfatic, deși mecanismul exact prin care această modificare produce simptomele bolii nu este complet elucidat.

Manifestarea distinctivă a bolii Ménière este asocierea vertijului — senzația că pacientul sau împrejurimile se învârt — cu simptome auditive, precum țiuitul în urechi (tinitus), pierderea auzului și o senzație de presiune sau plenitudine auriculară. Episoadele de vertij pot apărea brusc, pot dura între 20 de minute și 12 ore și pot fi însoțite de greață și vărsături. Pierderea auzului poate fi inițial fluctuantă, afectând în special frecvențele joase până la medii, însă în timp poate deveni persistentă.

Diagnosticul este clinic și necesită corelarea istoricului simptomelor cu testele auditive. Conform NIDCD, diagnosticul cert implică documentarea a cel puțin două episoade spontane de vertij, asociate cu pierderea auzului. Medicul ORL poate recomanda investigații imagistice, precum RMN, pentru a exclude alte cauze. Deși cel mai frecvent este afectată o singură ureche, aproximativ 15%-25% dintre pacienți pot prezenta afectarea ambelor urechi.

Cauza exactă a afecțiunii rămâne necunoscută, fiind propuse diverse ipoteze: modificări vasculare, infecții virale, alergii, reacții autoimune sau factori genetici. Deși nu există un tratament care să vindece definitiv boala, simptomele pot fi gestionate prin modificări ale stilului de viață, reducerea aportului de sare, administrarea de diuretice sau medicamente pentru controlul vertijului și grețurilor, în funcție de severitatea cazului.

Este crucial să se diferențieze boala Ménière de alte cauze de vertij, precum vertijul pozițional benign, nevrita vestibulară sau labirintita. De asemenea, o pierdere neurosenzorială bruscă a auzului reprezintă o urgență medicală și necesită evaluare promptă, deoarece tratamentul este dependent de timp și nu trebuie confundată automat cu un episod de Ménière.