Cauzele și impactul carenței de magneziu asupra organismului

Carența de magneziu reprezintă un dezechilibru nutrițional modern cauzat preponderent de modificarea obiceiurilor alimentare, inclusiv consumul ridicat de produse rafinate și ultraprocesate, sărace în micronutrienți. În dieta curentă sunt tot mai rar incluse alimente esențiale precum lintea, fasolea boabe, nucile, migdalele, tărâțele sau cerealele integrale, chiar și bananele fiind evitate din motive estetice.

Magneziul este un mineral indispensabil, implicat în peste 300 de mecanisme metabolice și esențial pentru activarea vitaminei D. Deficitul acestuia duce la pierderea echilibrului sistemului nervos, scăderea rezistenței oaselor și a dinților, precum și la incapacitatea mușchilor de a funcționa optim. De asemenea, nivelul de magneziu din sânge influențează presiunea arterială și activitatea inimii, deoarece contracția musculară depinde de acest mineral.

Nevoile de magneziu sunt crescute de stresul cronic și somnul insuficient, în timp ce un stil de viață alert epuizează rapid rezervele organismului. Consumul de alcool contribuie la pierderea urinară de magneziu prin perturbarea echilibrului acido-bazic. Totodată, bolile cronice, precum diabetul, sindromul X metabolic, hipertensiunea și nivelul ridicat de colesterol, sunt consumatoare de magneziu, iar tratamentele cu diuretice, antibiotice și antiacide pot provoca o eliminare masivă a acestui mineral.

Deoarece corpul uman nu poate sintetiza magneziu, acesta trebuie obținut din alimentație. Cele mai bogate surse includ semințele de dovleac, migdalele, caju, semințele de pin și alunele, urmate de leguminoase precum soia, năutul, lintea, fasolea boabe și quinoa. Printre legume se remarcă spanacul, iar printre fructe, banana. Ciocolata neagră cu 70% cacao oferă aproximativ 200 mg de magneziu la 100 g de produs, având un efect antistres.

Există însă un paradox în absorbția acestui mineral: unele alimente bogate în magneziu conțin substanțe care îi blochează absorbția intestinală. Spanacul, sfecla și migdalele conțin oxalați, în timp ce leguminoasele, nucile, semințele și cerealele integrale conțin acid fitic; ambele forme creează compuși insolubili care reduc absorbția. De asemenea, un exces de fibre din cereale integrale poate împiedica absorbția magneziului în tubul digestiv.

Pentru combaterea carenței, pot fi utilizate suplimente, fiind recomandate formele organice, precum glicinatul și citratul de magneziu. Acestea sunt indicate să fie administrate seara, în timpul mesei, pentru a neutraliza stresul zilnic și pentru a evita iritația gastrică.