Consumul de afine și legătura cu starea de spirit la vârstnici

Un studiu-pilot condus de Courtney L. Millar, cercetător la Institutul de Cercetare pentru Îmbătrânire Hinda și Arthur Marcus din cadrul Hebrew SeniorLife și profesor asistent la Beth Israel Deaconess Medical Center și la Facultatea de Medicină Harvard, a analizat legătura dintre consumul de afine, microbiomul intestinal și starea de spirit la adulții în vârstă. Cercetarea s-a concentrat pe adulți sedentari de peste 65 de ani care prezentau simptome depresive ușoare, încercând să determine dacă afinele pot influența bacteriile din intestin și, implicit, simptomele depresive. În cadrul studiului-pilot, au fost monitorizați adulți sedentari cu vârsta de cel puțin 65 de ani, cu simptome depresive ușoare. Obiectivul preliminar al cercetării a fost determinarea efectelor consumului de afine asupra microbiomului intestinal, a metaboliților și a simptomelor depresive.

Studiul a durat trei luni, în perioada которой participanții au consumat zilnic pudră de afine. Rezultatele au indicat că persoanele care au primit afine au raportat o reducere mai mare și mai constantă a simptomelor depresive comparativ cu grupul care a primit placebo. Totuși, cercetătorii au precizat că diferența dintre cele două grupuri nu a fost semnificativă statistic, fiind necesare studii mai ample pentru a confirma efectele. Conform datelor publicate în Science Direct, beneficiile rămân incerte, deoarece studiul nu a demonstrat un efect antidepresiv clar al fructelor. Deși s-au observat modificări ale microbiomului intestinal, cercetarea nu a putut dovedi faptul că afinele au un efect antidepresiv clar. Doza administrată a fost de 48 de grame de pudră de afine pe zi, cantitate echivalentă cu aproximativ două căni de afine proaspete. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: unul care a primit pudră de afine și unul care a primit o pudră placebo cu aspect și caracteristici similare. Studiul a fost de tip dublu-orb, astfel încât nici participanții, nici cercetătorii care au evaluat simptomele nu au cunoscut repartizarea grupurilor. Evaluarea simptomelor depresive s-a realizat prin chestionare, iar analiza microbiomului s-a făcut prin probe de scaun recoltate înainte și după cele trei luni de intervenție. Protocolul de cercetare a fost finalizat de 18 persoane, dintre care 10 au fost în grupul cu pudră de afine și opt în grupul placebo. Deși s-a observat o reducere mai constantă a simptomelor depresive în grupul care a consumat afine, diferența față de grupul placebo nu a fost semnificativă statistic. Rezultatele sugerează o posibilă legătură între consumul de afine, modificările microbiomului și starea de spirit, dar nu demonstrează că fructul reduce depresia. Numărul redus de participanți a fost considerat o limitare importantă, fiind necesare studii mai ample pentru a stabili o legătură directă între schimbările intestinale și ameliorarea simptomelor. Cercetarea nu demonstrează că două căni de afine pe zi pot preveni sau trata depresia, rezultatele fiind preliminare și necesitând confirmări prin studii mai riguroase.

Interesul cercetătorilor a fost stârnit de conținutul de fibre și antocianine al afinelor — pigmenții naturali care le oferă culoarea albastru-închis — substanțe care ar putea influența bacteriile intestinale și compușii produși de acestea. Courtney L. Millar a declarat că fibrele și antocianinele din afine au potențialul de a modifica microbiomul intestinal și metaboliții relevanți pentru depresia la adulții în vârstă. Metaboliții reprezintă substanțe rezultate din procesele chimice ale organismului, inclusiv cele desfășurate de bacteriile intestinale, care pot influența funcționarea creierului și starea de spirit. Echipa a analizat ADN-ul microbilor pentru a identifica speciile, genele și abundența acestora, măsurând totodată acizii grași cu lanț scurt produși de bacteriile intestinale. În grupul care a consumat pudră de afine, s-au identificat modificări semnificative ale unor categorii de gene asociate cu enzimele microbiene. Una dintre categoriile analizate era legată de transportul poliaminelor prin intermediul enzimei ATPază, proces implicat în producerea acidului gamma-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător care reglează activitatea sistemului nervos. Totuși, cercetătorii au subliniat că identificarea unor modificări genetice nu demonstrează automat un efect asupra organismului, prezența genelor nu confirmând faptul că s-a produs mai mult GABA sau că acesta a influențat starea de spirit. Alte rezultate nu au indicat schimbări semnificative, nu fiind identificate modificări clare ale speciilor microbiene, ale căilor metabolice sau ale concentrațiilor de acizi grași cu lanț scurt. Prin urmare, efectele asupra microbiomului au fost limitate și nu au fost însoțite de schimbări corespunzătoare în celelalte substanțe măsurate.