Cristina Chiosea aduce muzicoterapia în spitalele din România după studii în Belgia și Germania

Pentru Cristina Chiosea, muzica reprezintă un mijloc de conectare și exprimare emoțională, precum și o resursă terapeutică menită să susțină starea de bine, recuperarea și dezvoltarea. Cristina Chiosea, o româncă care a studiat muzicoterapia în Germania și Belgia, își propune să implementeze această practică în spitalele din România. Abordarea sa se bazează pe ideea că muzica poate fi utilizată pentru a îmbunătăți sănătatea cognitivă, emoțională, psihică și fizică. Cariera tinerei de 33 de ani, originară din București, a fost construită în jurul acestei viziuni. Chiosea activează ca pianistă, percuționistă și muzicoterapeută.

După absolvirea Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” din București, a studiat pianul și percuția în Austria, formându-se ulterior în muzicoterapie în Belgia și Germania. Deși muzicoterapia nu este recunoscută oficial ca profesie în România, aceasta a deschis un cabinet specializat unde adaptează experiența clinică internațională pentru a sprijini persoane cu diverse nevoi, concentrându-se pe dezvoltarea abilităților sociale, motorii, cognitive și pe exprimarea emoțiilor.

Activitatea sa a fost evidențiată prin proiectul Overtones, desfășurat la București între 15 și 18 octombrie. Evenimentul a inclus patru spectacole interdisciplinare, în care 20 de tineri artiști din România, Elveția, Marea Britanie, Austria și Germania au combinat teatrul, dansul și filmul cu muzica veche, rock-ul experimental și muzica contemporană.

Parcursul său muzical a evoluat de la studiul pianului, ales de părinți, către descoperirea propriei identități artistice. Studiul pianului a început la vârsta de șase ani. Cristina Chiosea a explicat că muzica a fost prezentă în copilăria sa prin frecventul ascultat în familie, ea fredonând inclusiv reclamele televiziale, lucru care a determinat părinții să o îndrepte spre studii muzicale. Decizia a fost influențată și de dorința mamei de a învăța pianul. Deși a început studiile la șase ani, abia după aproximativ 15 ani a simțit că a ales instrumentul din propria dorință. Relația cu pianul a fost complexă, fiind marcată atât de bucurii, cât și de perioade de presiune, frustrare și nopți nedormite înainte de concerte, moment în care a simțit nevoia de a se îndepărta de instrument pentru a explora alte forme de relaționare cu muzica.

În copilărie, s-a descris ca fiind timidă și curioasă, preferând explorarea solitară. Pe lângă pian, s-a pasionat de desen, citirea rețetelor de gătit și îngrijirea porcușorului ei de Guineea, trăsături pe care consideră că le-a păstrat și în prezent.

La vârsta de 16 ani a descoperit percuția. Pentru Chiosea, percuția reprezintă un univers vast de timbre și texturi sonore, oferindu-i oportunitatea de a învăța instrumente noi de la zero, spre deosebire de rigoarea studiului de lungă durată al pianului. La vârsta de 18 ani s-a mutat în Austria, motivată de dorința de a găsi un sistem de educație și o formă de perfecționare personală superioară.