De la veninul de șarpe la medicamente: Istoria descoperirii captoprilului pentru tratarea hipertensiunii
Cercetările asupra viperelor braziliene din anii 1960 au permis identificarea unor peptide care inhibă enzima ACE, ducând la crearea captoprilului, un medicament esențial în controlul tensiunii arteriale.
Cercetările din anii 1960 asupra veninului viperelor braziliană (Bothrops jararaca), cunoscute și sub numele de lancehead sau jararaca, au condus la dezvoltarea captoprilului, unul dintre primele medicamente orale utilizate pe scară largă pentru tratarea hipertensiunii, aprobat în Statele Unite în 1981. Farmacologul brazilian Sergio Ferreira a publicat în 1965 o lucrare bazată pe teza sa de doctorat în British Journal of Pharmacology, în care descria proprietățile unui extract de venin capabil să potențeze efectele bradikininei, o peptidă naturală care dilată vasele sanguine și scade astfel tensiunea arterială.
Investigațiile au revelat că veninul conține peptide potentiatoare de bradikinină, care interacționează cu sistemul de reglare a tensiunii arteriale, în special prin inhibarea enzimei convertitoare a angiotensinei (ACE). În mod normal, ACE transformă angiotensina I în angiotensina II, o substanță care constrică vasele sanguine și crește tensiunea arterială, totodată degradând bradikinina. Deși peptida derivată din venin, teprotide, a demonstrat capacitatea de a inhiba ACE, aceasta nu putea fi administrată oral, ceea ce a determinat cercetătorii să sintetizeze captoprilul, primul inhibitor ACE aprobat de FDA.