Demența, o „criză epidemică accelerată”: Numărul de cazuri noi se va dubla până în 2050

Numărul de persoane nou diagnosticate cu demență la nivel global s-ar putea dubla până în 2050, ajungând la aproximativ 24,7 milioane de cazuri noi anual, față de 11,4 milioane în 2023. Datele provin dintr-un studiu internațional realizat de specialiști de la University of New South Wales din Sydney, în colaborare cu cercetători din mai multe țări, publicat în revista JAMA Neurology.

Cercetarea, bazată pe analiza a aproape 40.000 de persoane din 22 de studii populaționale din 18 țări, a evidențiat disparități semnificative. Incidența bolii este mai ridicată în rândul femeilor (10,6 cazuri la 1.000 de ani-persoană) comparativ cu bărbații (8,6 cazuri). De asemenea, ratele sunt substanțial mai mari în țările cu venituri mici și medii, unde s-a înregistrat o rată de 13,6 cazuri la 1.000 de ani-persoană, cu aproximativ 64% mai mult decât în țările cu venituri mari (8,3 cazuri).

Perminder Sachdev, autorul principal al cercetării, a catalogat rezultatele ca fiind „deosebit de îngrijorătoare”, subliniind faptul că regiunile mai sărace se confruntă cu o îmbătrânire rapidă a populației, dar dispun de resurse minime pentru prevenție, diagnostic și îngrijire pe termen lung. Henry Brodaty, coautor al studiului și director al Centrului pentru Îmbătrânirea Creierului Sănătos (CHeBA), a avertizat că nu se poate aștepta reacția după debutul bolii, fiind necesare intervenții pe mai multe planuri: reducerea factorilor de risc modificabili, identificarea timpurie a vulnerabilităților și îmbunătățirea serviciilor de tratament.

În România, situația este marcată de servicii insuficiente și o presiune crescută asupra familiilor. Conform datelor Alzheimer Europe prezentate de Societatea Română Alzheimer în februarie 2026, aproximativ 300.000 de români trăiesc cu demență. În 2025, medicii de familie au raportat peste 12.000 de cazuri noi de boală Alzheimer, însă Institutul Național de Sănătate Publică avertizează că numărul real este probabil mult mai mare din cauza lipsei de diagnosticare precoce.

Specialiștii subliniază că România nu dispune de infrastructura necesară, lipsind centre specializate pentru investigații complexe, trasee standardizate de îngrijire și echipe multidisciplinare. În absența acestor servicii medicale și sociale, responsabilitatea îngrijirii zilnice a pacienților revine în mare parte rudelor, care adesea nu beneficiază de pregătire sau sprijin financiar.