Epidemia tăcută a osteoporozei în România: costuri enorme și lacune în tratament

Managerul SCJU Sibiu, jr. Robert Fotache, a subliniat că sănătatea comunității implică nu doar tratarea bolilor, ci și prevenirea acestora prin informare și acces la servicii medicale, deoarece osteoporoza poate afecta semnificativ independența și calitatea vieții pacienților, în special a celor vârstnici. Directorul medical al SCJU Sibiu, dr. Dragoș Popescu, a precizat că riscul de a dezvolta afecțiunea este mai ridicat la femeile după menopauză, la persoanele vârstnice și la cei cu factori de risc precum antecedentele de fracturi sau utilizarea îndelungată a anumitor medicamente. Laurențiu Ghinoiu, directorul de îngrijiri medicale al SCJU Sibiu, a atras atenția asupra importanței mobilizării în siguranță și prevenirii căderilor, menționând că pentru persoanele vârstnice, o singură cădere poate avea consecințe serioase.

Semnele de alarmă pentru osteoporoză includ scăderea în înălțime, apariția unei cifoze dorsale accentuate, durerile de spate apărute brusc și fracturile produse în urma unor traumatisme minore, cum ar fi o cădere de la propria înălțime, a avertizat dr. Loredana Camelia Boicean, medic specialist endocrinolog de la Spitalul Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu. Dr. Loredana Camelia Boicean a precizat că fracturile vertebrale pot fi uneori asimptomatice, motiv pentru care evaluarea persoanelor cu factori de risc este esențială.

În ceea ce privește prevenirea, medicul recomandă o alimentație echilibrată cu aport adecvat de calciu și proteine, precum și activitate fizică regulată. Sunt indicate mersul pe jos, exercițiile de echilibru și cele pentru îmbunătățirea posturii, alături de exerciții de forță adaptate vârstei și capacității fizice. Pentru persoanele cu osteoporoză severă sau fracturi vertebrale, programul de exerciții trebuie individualizat, fiind recomandată evitarea mișcărilor bruște, a aplecărilor accentuate sau repetate ale coloanei și a exercițiilor cu risc mare de cădere. Referitor la suplimentarea nutrițională, dr. Boicean recomandă ca calciul să fie asigurat preferabil prin alimentație, iar dozele de vitamina D să fie adaptate nevoilor individuale, avertizând că dozele mari de vitamina D nu trebuie administrate fără indicație medicală. De asemenea, a subliniat că în cazurile de risc crescut de fractură, calciul și vitamina D nu înlocuiesc tratamentul medicamentos specific.

Pentru a preveni căderile, sunt recomandate măsuri practice precum iluminarea corespunzătoare a locuinței, îndepărtarea covoarelor instabile, utilizarea unei încălțăminte adecvate și evaluarea periodică a tulburărilor de vedere și de echilibru. Dr. Loredana Camelia Boicean a concluzionat că osteoporoza nu trebuie privită ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii, fiind o boală care poate fi depistată, tratată și ale cărei complicații pot fi prevenite.

Sunt menționate ca factori de risc suplimentari fumatul și consumul excesiv de alcool. Sunt menționate ca factori de risc antecedentele personale de fractură de fragilitate sau cele familiale de fractură de șold. Sunt menționată greutatea corporală redusă ca factor de risc.

Evaluarea densității minerale osoase este recomandată, în general, femeilor de peste 65 de ani și bărbaților de peste 70 de ani, precum și persoanelor mai tinere cu factori de risc semnificativi, cu o atenție sporită pentru cei care au suferit deja o fractură după un traumatism minor. Investigația de referință, osteodensitometria DXA, măsoară densitatea minerală osoasă, în special la nivelul șoldului și al coloanei lombare.

Osteodensitometria DEXA (Dual-energy X-ray Absorptiometry) este considerată cea mai utilă, atraumatică și puțin costisitoare investigație pentru diagnosticarea osteoporozei, utilizând razele X pentru a măsura densitatea și rezistența osoasă. În cadrul analizei se măsoară densitatea minerală osoasă (DMO), care este comparată cu media persoanelor sănătoase de 30 de ani de același sex pentru a obține scorul T. O valoare mai mare sau egală cu -1 este considerată normală, valorile între -1 și -2,5 indică osteopenie (reducere moderată), iar valorile mai mici de -2,5 confirmă prezența osteoporozei. Pe lângă diagnosticarea bolii, analiza DEXA poate fi utilizată pentru calcularea compoziției corporale, măsurând procentul de grăsime și masa musculară, fiind indicată în cazurile de obezitate, anorexie, sarcopenie la persoanele în vârstă, pentru sportivi sau pentru monitorizarea efectelor dietelor. Osteopenia reprezintă o stare de densitate osoasă scăzută care nu conduce obligatoriu la dezvoltarea osteoporozei, însă în prezența altor factori de risc, medicul poate recomanda tratament medicamentos pentru a preveni fracturile. Investigația este recomandată în general persoanelor peste 50 de ani, celor care au suferit deja o fractură sau pacienților cu afecțiuni care pot compromite sănătatea oaselor. Organizația National Osteoporosis Foundation recomandă efectuarea osteodensitometriei femeilor peste 65 de ani și bărbaților peste 70 de ani, chiar și în absența fracturilor anterioare. Printre factorii de risc care sugerează necesitatea analizei DEXA se numără tratamentele cu medicamente pentru boli autoimune (cum ar fi prednisonul) sau terapiile oncologice, care pot reduce rezistența oaselor. Bolile cronice, precum diabetul, lupusul, artrita reumatoidă și afecțiunile hepatice sau renale, pot afecta semnificativ densitatea osoasă. O constituție firavă și o greutate corporală scăzută sunt, de asemenea, considerate factori de risc. Intervalul standard de repetare a analizei DEXA este de doi ani, însă frecvența poate fi ajustată individual de către medic în funcție de vârstă, istoricul medical și riscul de fractură. Ca pregătire pentru examinare, pacienții sunt instruiți să nu consume suplimente de calciu sau multivitamine cu 24 de ore înainte de test. Procedura este nedureroasă, similară unei radiografii, și durează aproximativ 20-30 de minute. Prin intermediul unui software dedicat, analiza DXA a coloanei lombare poate furniza Scorul Trabecular Osos (TBS), care oferă informații despre microarhitectura osoasă și poate indica riscul de fractură independent de densitatea minerală. Investigația DXA este indicată în special femeilor la menopauză și bărbaților peste 70 de ani, dar și persoanelor care urmează tratamente cu glucocorticoizi (precum prednison în doză zilnică mai mare de 5 mg pe o perioadă mai lungă de 3 luni) sau terapii de substituție hormonală. Evaluarea este esențială și pentru femeile cu menopauză precoce sau indusă chirurgical ori medicamentos. Testarea este contraindicată femeilor însărcinate din cauza radiațiilor ionizante. De asemenea, rezultatele pot fi neconcludente în cazul unor anomalii structurale, precum scolioza, artrita severă sau prezența dispozitivelor metalice. Conform recomandărilor OMS, standardul de diagnostic este scorul T măsurat la nivelul colului femural. Alte organisme internaționale, precum ISCD și NOF, sugerează utilizarea celui mai scăzut scor T obținut între coloana lombară L1–L4, șoldul total sau colul femural. La femeile în premenopauză, se utilizează scorul Z. Diagnosticul clinic de osteoporoză poate fi stabilit în prezența unei fracturi de fragilitate sau când densitatea osoasă scăzută este asociată cu factori de risc precum fumatul, aportul scăzut de calciu, deficitul de vitamina D, sedentarismul, IMC scăzut sau istoricul de căderi. Cauzele osteoporozei în premenopauză pot include boli endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism primar, acromegalie), afecțiuni digestive precum boala celiacă sau malabsorbția, precum și consumul de alcool. Pentru bărbații sub 50 de ani, diagnosticul nu se pune doar pe baza densității osoase, ci necesită existența antecedentelor de fractură de fragilitate și a altor factori de risc, precum hipogonadismul sau corticoterapia de durată.

Dr. Roxana Novac, medic primar endocrinologie, a precizat că osteoporoza este o patologie extrem de frecventă în rândul femeilor aflate în postmenopauză, care pierd protecția osoasă oferită de estradiol și progesteron, precum și în rândul bărbaților de peste 65 de ani, cauză fiind scăderea cantității de testosteron odată cu înaintarea în vârstă.

Pe lângă modificările hormonale, apariția bolii poate fi favorizată de perioadele lungi de imobilizare sau de tratamentele îndelungate cu corticosteroizi, prescriși în cazul unor afecțiuni cronice ori boli autoimune. Dr. Roxana Novac a precizat că osteoporoza poate apărea secundar terapiei cu cortizon administrat pe o perioadă mai lungă de trei luni.

În cazurile de risc crescut de fractură sau în care acestea au apărut deja, dr. Roxana Novac recomandă administrarea de teriparatid, un medicament cu efect osteoformator care stimulează activitatea celulelor responsabile de formarea osului.