Fericirea conjugală poate influența ritmul îmbătrânirii biologice, în funcție de obiceiurile comune

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Alabama at Birmingham (UAB) sugerează că fericirea în cadrul mariajului poate influența ritmul îmbătrânirii biologice, însă beneficiile acestui aspect depind în mare măsură de obiceiurile de viață împărtășite de parteneri. Cercetătorii au descoperit că relațiile mai fericite sunt asociate cu o expresie mai scăzută a p16INK4a, un marker legat de îmbătrânirea celulară, în special în cazul cuplurilor care mențin rutine sănătoase.

Studiul a urmărit 107 cupluri căsătorite sau care locuiesc împreună, cu vârste cuprinse între 40 și 87 de ani, pe o perioadă de doi ani. Aceștia au fost evaluați în ceea ce privește calitatea relației, sănătatea mintală, dieta, somnul și activitatea fizică, fiind colectate probe de sânge pentru a măsura îmbătrânirea biologică prin trei biomarkeri: ceasurile epigenetice bazate pe metilarea ADN-ului, expresia p16INK4a și lungimea telomerilor.

Stephanie Wilson, psiholog de dezvoltare și sănătate și profesor asistent la UAB, autorul principal al studiului, explică faptul că fericirea conjugală poate funcționa ca o „sabie cu două tăișuri”. Într-un scenariu, aceasta poate crea un „ciclu virtuos”, în care iubirea întărește obiceiuri sănătoase, cum ar fi exercițiile fizice regulate, dieta nutritivă și somnul adecvat. În schimb, poate deveni un „ciclu vicios” atunci când partenerii își întăresc reciproc obiceiuri nocive, cum ar fi dieta deficitară, sedentarismul sau somnul insuficient.

Rezultatele au fost mixte: în timp ce relațiile mai fericite au fost legate de o expresie mai scăzută a p16INK4a, sugerând o îmbătrânire celulară mai lentă, calitatea relației a fost asociată, în unele cazuri, cu telomere mai scurte. Acest lucru indică faptul că satisfacția maritală singură nu garantează o îmbătrânire mai sănătoasă dacă nu este însoțită de comportamente adecvate.

Cercetătorii au subliniat importanța rutinerelor de bonding (legătură), precizând că activitățile relaxante făcute împreună, precum vizionarea serialelor în timp ce se consumă alimente calorice sau alcool, pot deveni tipare recurente care afectează sănătatea pe termen lung. De asemenea, studiul a analizat impactul îngrijirii unui partener bolnav, notând că, deși poate aduce creștere psihologică, expunerea la suferința unei persoane dragi poate declanșa modele fiziologice care duc la o sănătate mai precară în timp.

Autorii studiului au precizat că rezultatele sunt preliminare și reprezintă asocieri, nu dovezi de cauzalitate directă. Având în vedere că eșantionul a fost format predominant din persoane albe, sănătoase și cu educație superioară, excluzând indivizii cu boli cronice grave (cancer, diabet, boli autoimune), cercetătorii au concluzionat că sunt necesare studii mai ample și mai diverse pentru a determina dacă aceste constatări sunt aplicabile general.