Ficatul gras: simptome, cauze și metode de prevenire a complicațiilor

Ficatul gras, cunoscut medical ca steatoză hepatică, reprezintă acumularea excesivă de grăsime în celulele hepatice. Afecțiunea este adesea asociată cu obezitatea, rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2 și alte tulburări metabolice. În prezent, forma asociată cu disfuncția metabolică este denumită boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice (MASLD).

O particularitate a steatozei hepatice este faptul că, în stadiile inițiale, nu provoacă manifestări evidente, fiind adesea descoperită întâmplător în urma unor analize de sânge sau a unei ecografii abdominale. Absența simptomelor nu exclude însă prezența inflamației sau a fibrozei, iar valorile transaminazelor pot rămâne normale chiar și în cazuri de fibroză avansată.

Atunci când apar simptome, acestea sunt adesea nespecifice și pot include oboseală, lipsă de energie sau o senzație de presiune și disconfort în partea superioară dreaptă a abdomenului. Manifestări mai severe, precum icterul, ascita (acumularea de lichid în abdomen), edemele la nivelul picioarelor, confuzia sau sângerările digestive, pot indica o afectare hepatică severă sau ciroză și necesită evaluare medicală urgentă.

Boala poate evolua în mai multe etape: de la steatoza simplă la steatohepatita asociată disfuncției metabolice (MASH), unde apare inflamația și leziunile celulare, apoi către fibroza hepatică (formarea de țesut cicatricial) și, în stadiul final, către ciroza hepatică. Ciroza modifică structura și funcționarea ficatului, crescând riscul de insuficiență hepatică și cancer hepatic.

Factorii de risc pentru MASLD includ excesul ponderal, obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip 2 și valorile crescute ale trigliceridelor. Este important de menționat că afecțiunea poate apărea și la persoane cu greutate normală, în prezența unor factori metabolici.

Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, analize de sânge (transaminaze ALT și AST, bilirubină, glicemie, colesterol) și investigații imagistice, în special ecografia abdominală. Pentru evaluarea riscului de fibroză, medicii pot utiliza elastografia hepatică sau scorul FIB-4 (calculat pe baza vârstei, a AST, ALT și a numărului de trombocite). Biopsia hepatică este recomandată doar în cazurile în care diagnosticul rămâne neclar.

Prevenirea complicațiilor presupune gestionarea factorilor metabolici prin schimbări ale stilului de viață. Ghidurile europene din 2024 indică faptul că o scădere susținută a greutății corporale cu cel puțin 5% poate reduce grăsimea hepatică, în timp ce o reducere de 7-10% poate ameliora inflamația, iar una de peste 10% poate îmbunătăți fibroza. Alimentația recomandată este cea de tip mediteranean, bazată pe legume, fructe, cereale integrale, pește și ulei de măsline, evitându-se produsele ultraprocesate și zaharurile adăugate.

Activitatea fizică moderată, cu o durată de cel puțin 150 de minute pe săptămână, contribuie la controlul glicemiei și reducerea grăsimii abdominale. De asemenea, controlul tensiunii arteriale, al diabetului și limitarea consumului de alcool sunt esențiale, în special pentru pacienții cu fibroză avansată. Specialiștii avertizează împotriva utilizării suplimentelor de „detoxifiere” a ficatului fără recomandare medicală, deoarece acestea pot interacționa cu medicația sau pot afecta funcția hepatică.