Ghid pentru decontarea tratamentului medical planificat în străinătate prin documentul S2

Pacienții asigurați pot beneficia de decontarea unui tratament medical planificat în străinătate prin documentul portabil S2, cu condiția de a îndeplini criteriile medicale și de a obține aprobarea casei de asigurări. Conform procedurii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), solicitarea de autorizare se depune la casa unde persoana figurează ca asigurat, iar cererea trebuie soluționată în maximum cinci zile lucrătoare. Decontarea se realizează între instituții, pe baza facturilor pentru serviciile acordate.

Pentru a obține autorizarea, trebuie îndeplinite simultan două condiții: serviciul medical solicitat să fie inclus în pachetul de bază al sistemului de sănătate din România și pacientul să nu poată primi tratamentul în țară într-un interval justificat medical, evaluarea acestuia ținând cont de starea actuală a pacientului și de evoluția probabilă a bolii. De asemenea, solicitantul trebuie să aibă calitatea de asigurat; în caz contrar, cererea este respinsă în scris.

Unitatea medicală aleasă trebuie să aparțină sistemului de securitate socială din țara respectivă, fiind eligibile centrele din statele Uniunii Europene (UE), Spațiul Economic European (SEE), Elveția și Regatul Unit. Acceptarea documentului S2 de către spital trebuie confirmată înainte de depunerea cererii, iar pacientul va primi îngrijirile conform legislației statului de tratament.

Dosarul de solicitare trebuie să cuprindă o cerere și un raport medical redactat de un medic dintr-un spital clinic universitar sau, după caz, județean, care să aibă contract cu o casă de asigurări din România. Raportul trebuie să argumenteze explicit imposibilitatea efectuării serviciului într-un interval rezonabil în orice unitate sanitară din țară, să specifice încadrarea în pachetul de bază și să fie datat, semnat și ștampilat. În plus, este necesar acceptul scris al unității din străinătate pentru perioada solicitată.

Asociația M.A.M.E. recomandă pacienților să traducă documentația medicală în limba engleză sau în limba țării destinației și să obțină o scrisoare de acceptare care să identifice pacientul, diagnosticul, serviciile propuse, data primirii, durata tratamentului și acordul pentru decontarea prin S2. Asociația sugerează, de asemenea, clarificarea eventualelor garanții cerute la internare pentru investigații neacoperite și pregătirea unei procuri legalizate dacă cererea este depusă de o terță persoană.

Regula generală prevede ca documentul S2 să fie eliberat înainte de plecare. Emiterea acestuia după deplasarea pacientului este permisă doar în cazuri de forță majoră, documentate printr-un referat al casei de asigurări care să justifice împrejurările extraordinare și inevitabile. Totodată, documentele emise în statele europene vizate nu pot fi respinse doar pe baza limbii în care sunt redactate, dacă aceasta este o limbă oficială a instituțiilor europene, traducerea fiind în responsabilitatea caselor de asigurări.

Este important de menționat că S2 nu acoperă costurile de transport, cazare și eventualele coplăți prevăzute de legislația statului unde se efectuează tratamentul. Acesta diferă de Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS), care este destinat îngrijirilor necesare în timpul unei șederi temporare (maximum 6 luni) pentru motive turistice, profesionale sau de studii, și nu pentru tratamente planificate intenționat.

Cardul european poate fi solicitat online și este eliberat în maximum șapte zile lucrătoare, având o valabilitate de doi ani. În cazuri de urgență sau pierdere, casa de asigurări poate elibera un certificat provizoriu de înlocuire. Pentru persoanele cu reședința într-un alt stat decât cel în care sunt asigurate, există documentul S1, care atestă dreptul la asistență medicală în statul de reședință.