Greșeala comună în gestionarea durerilor de genunchi și rolul mișcării în regenerarea cartilajului

Milioanele de persoane care primesc un diagnostic de „contact os pe os” tind să renunțe la activități precum alergarea, urcatul scărilor sau plimbările, convinse că articulațiile s-au tocit ireversibil. Howard Luks, un chirurg ortoped american cu aproape trei decenii de experiență, avertizează că această reacție este o eroare majoră, subliniind că articulațiile umane pot rămâne funcționale până la vârste înaintate dacă beneficiază de îngrijirea și stimulul corect.

Specialistul precizează că imaginea din scanare nu definește complet starea pacientului, menționând că o ruptură de menisc nu implică automat instalarea osteoartritei, iar artroza nu conduce obligatoriu la contactul direct între oase. Chiar și în cazuri avansate, limitarea drastică a activității fizice nu este o regulă universală, existând persoane cu modificări articulare pronunțate care practică sporturi recreative fără dureri debilitante.

O concepție greșită frecventă este ideea că mersul sau alergarea macină cartilajul. În realitate, deoarece cartilajul articular nu are vase de sânge, acesta se hrănește exclusiv prin lichidul sinovial, procesul fiind dependent de presiunea exercitată prin mișcare. Încărcarea mecanică stimulează sinteza de colagen nou și procesele de autoreparare, ceea ce înseamnă că repausul prelungit privește genunchiul de hrană.

Howard Luks susține că majoritatea formelor de osteoartrită nu sunt cauzate de uzura fizică, ci sunt boli metabolice legate de inflamația cronică sistemică. Aceasta este exemplificată prin faptul că persoanele cu obezitate pot dezvolta artroză și la articulațiile mici ale mâinilor, unde nu există presiune corporală, din cauza moleculelor proinflamatorii generate de diabetul zaharat sau rezistența la insulină, care modifică comportamentul celulelor sinoviale.

Pentru combaterea rigidității și a durerii, medicul recomandă o abordare graduală, începând cu zece minute de mers pe jos zilnic, extins ulterior până la 30 sau 60 de minute. Această practică optimizează markerii metabolici și reduce inflamația. În plus, antrenamentele cu greutăți sunt esențiale pentru a întări musculatura coapsei și a gambei, transferând presiunea de pe structurile osoase către mușchi.

Luks avertizează asupra fenomenului de „îngustare a vieții”, prin care frica de durere determină pacienții să evite treptat activități sociale și fizice, ducând la slăbirea musculaturii și accentuând cercul vicios al durerii. Ca exemplu personal, chirurgul, în vârsta de 63 de ani și având rupturi de menisc la ambii genunchi de peste un deceniu, menține un program intens de activități aerobe, inclusiv alergare, escaladă și exerciții de forță.