Grupa de sânge B asociată cu un risc crescut de diabet de tip 2

Persoanele cu grupa de sânge B, indiferent de factorul Rh, ar putea avea un risc cu aproximativ 28% mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 comparativ cu cele cu alte grupe sanguine, conform unei analize ample. Analiza a fost coordonată de epidemiologul Fang-Hua Liu, de la Spitalul Shengjing al Universității de Medicină din China, și publicată în revista BMC Medicine. Dintre cele 270 de asocieri evaluate între grupele de sânge și diverse probleme de sănătate, singura care a îndeplinit cele mai înalte criterii de soliditate a dovezilor a fost cea dintre grupa de sânge B și riscul de diabet de tip 2. Pentru a stabili soliditatea dovezilor, echipa condusă de Fang-Hua Liu a analizat 51 de studii, confirmând legătura dintre grupa B și diabetul de tip 2.

Sângele uman este clasificat în opt grupe principale, bazându-se pe sistemele ABO și Rh. Grupele A, B și AB sunt definite prin prezența unor antigene specifice pe suprafața globulelor roșii, în timp ce grupa O nu posedă antigenele A și B, factorul Rh determinând dacă sângele este pozitiv sau negativ. Cercetările anterioare au sugerat că aceste diferențe sanguine ar putea fi asociate cu vulnerabilități variate la anumite boli, însă rezultatele nu au fost întotdeauna consecvente.

Creșterea de aproximativ 28% a riscului este considerată modestă în raport cu alți factori cunoscuți. Conform studiilor citate, consumul zilnic de 50 de grame de carne procesată este asociat cu un risc cu 37% mai mare de diabet de tip 2, iar un stil de viață sedentar cu o creștere de 112%, potrivit Science Alert. Excesul de greutate rămâne unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru această afecțiune. Deoarece aceste comparații provin din cercetări diferite, ele nu reprezintă o măsurare directă în condiții identice, ci indică faptul că grupa de sânge nu este singurul și nici cel mai relevant element în evaluarea riscului individual.

Analiza nu a investigat mecanismul biologic al acestei asocieri. O cercetare din 2025 a sugerat un rol al microbiomului intestinal, însă această ipoteză necesită investigații suplimentare. Autorii studiului subliniază că rezultatele indică o asociere statistică, nu o relație de cauzalitate demonstrată.