Identificată o populație de celule care ar putea explica mărirea prostatei
Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au descoperit celulele WIF1+, care predomină în zona de tranziție a prostatei și ar putea juca un rol în hiperplazia benignă.
Cercetători de la Universitatea Johns Hopkins au identificat un tip de celule care ar putea contribui la înțelegerea hiperplaziei benigne de prostată (HBP), o afecțiune necanceroasă frecventă în rândul bărbaților de peste 50 de ani, caracterizată prin creșterea numărului de celule din prostată. Această descoperire, publicată în revista științifică The Journal of Pathology, ar putea deschide noi direcții pentru dezvoltarea unor tratamente. Echipa de cercetători a identificat o populație distinctă de celule în prostata umană, care apare în număr mai mare în zona de tranziție a glandei și în țesuturile afectate de HBP. Vasan Yegnasubramanian, autor principal al studiului, a explicat că, deși HBP afectează milioane de bărbați la nivel global, nu s-a înțeles până acum de ce se dezvoltă predominant în zona de tranziție, în timp ce alte regiuni ale glandei rămân relativ neafectate. Vasan Yegnasubramanian a menționat că mecanismele din spatele dezvoltării preferențiale a afecțiunii în zona de tranziție nu au fost anterior pe deplin înțelese. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică The Journal of Pathology.
În zona de tranziție a glandei au fost identificate în număr mai mare celule bazale de tip WIF1+. Acestea prezintă un profil distinct de activitate genetică și caracteristici moleculare, unele dintre genele asociate lor răspundând la androgeni, inclusiv testosteronul. Studia s-a concentrat pe rolul celulelor WIF1+. Pentru analiza țesuturilor prostatice necanceroase provenite de la 10 bărbați cu cancer de prostată, cercetătorii au utilizat o tehnică de secvențiere a ARN-ului la nivelul unei singure celule, examinând aproape 130.000 de celule din cele trei zone principale ale glandei. Analiza a revelat că subtipul de celule bazale WIF1+ este mai numeros în zona de tranziție a prostatei comparativ cu celelalte regiuni. Aceste celule WIF1+ au caracteristici moleculare și o activitate genetică distinctă, inclusiv gene care reacționează la hormonul testosteron și alți androgeni implicați în funcționarea prostatei. Caracteristicile identificate sugerează că celulele WIF1+ ar putea favoriza mărirea prostatei prin modificarea țesuturilor epiteliale și stromale. Rulin Wang, autorul principal al studiului, a explicat că aceste celule pot comunica cu celulele din jur și prezintă caracteristici moleculare asociate remodelării țesuturilor, ceea ce ar putea crea un mediu biologic specific în zona de tranziție, făcând-o mai susceptibilă la hiperplazie benignă. Observațiile au fost susținute prin analiza seturilor de date publice, care au indicat o proporie mai mare de celule bazale WIF1+ și modificări ale profilului lor genetic în țesuturile provenite din prostate mărite.
Cercetătorii au analizat și relația dintre prostata mărită și riscul de cancer. Zona de tranziție înconjoară uretra; atunci când prostata se mărește în această regiune, uretra poate fi comprimată, ducând la dificultăți de urinare, precum un jet urinar slab sau întrerupt. A fost subliniat faptul că hiperplazia benignă de prostată nu reprezintă cancer și nu trebuie confundată cu acesta, cele două afecțiuni având mecanisme și caracteristici diferite, deși ambele apar la bărbații în vârstă. Există ipoteza că celulele WIF1+ ar putea explica faptul că cancerul de prostată apare mai rar în zona de tranziție decât în alte regiuni, influențând inflamația și calea de semnalizare celulară WNT, implicată în dezvoltarea țesuturilor. Această explicație rămâne o ipoteză care necesită investigații suplimentare.
Descoperirea ar putea conduce la dezvoltarea de noi tratamente. Deși oferă indicii despre mecanisme, cercetarea nu demonstrează încă faptul că celulele WIF1+ sunt cauza directă a hiperplaziei benigne. Studii ulterioare vor fi necesare pentru a stabili rolul funcțional al acestor celule și a confirma dacă acestea contribuie efectiv la dezvoltarea afecțiunii. Dacă legătura va fi confirmată, celulele WIF1+ ar putea deveni țintă pentru viitoare terapii care să intervină în procesele de creștere a prostatei. Studiul publicat în The Journal of Pathology deschide o nouă direcție de cercetare pentru una dintre cele mai comune probleme urologice ale bărbaților în vârstă.