Injecțiile pentru durerea de tendon Ahile nu oferă beneficii clinice semnificative pe termen lung

Un studiu publicat în revista The BMJ ridică semne de întrebare privind utilitatea injecțiilor folosite pentru tratarea tendinopatiei ahiliene și atrage atenția asupra compromisurilor asociate folosirii corticosteroizilor. Cercetarea analizează dacă injecțiile pentru durerea de tendon Ahile oferă beneficii clare pe termen lung. Conform studiului publicat în The BMJ, utilizarea injecțiilor pentru tendinopatia ahiliană este pusă sub semnul întrebării, în special în ceea ce privește riscurile și compromisurile legate de administrarea corticosteroizilor.

Rezultatele indică faptul că injecțiile cu volum mare nu au redus semnificativ durerea după 12 luni, neprezentând rezultate superioare față de tratamentul simulat. Injecțiile cu corticosteroizi au oferit o ameliorare modestă după șase săptămâni, însă acest efect a fost limitat în timp și nu s-a menținut pe termen lung. Cercetătorii nu recomandă utilizarea de rutină a acestor injecții, deoarece procedura nu oferă un avantaj clinic semnificativ pe termen lung, în ciuda unor efecte pe termen scurt.

Studiul a fost realizat pe un grup de 192 de adulți cu dureri persistente, având o vârstă medie de 49 de ani și simptome care durau de aproximativ doi ani.

Tendinopatia ahiliană este o afecțiune care poate cauza dureri persistente pe parcursul mai multor ani. Această afecțiune implică durere, rigiditate și ocazional umflarea tendonului lui Ahile, care conectează mușchii gambei de osul călcâiului, îngreunând activități precum mersul pe jos, urcatul scărilor sau sportul. Se estimează că aproximativ 6% din populație se confruntă cu această problemă în timpul vieții. Deși exercițiile fizice sunt metoda principală de recuperare, până la 44% dintre pacienți nu prezintă îmbunătățiri. Din cauza acestor limitări, unii pacienți apelează la injecții administrate în jurul tendonului, însă beneficiile pe termen lung ale acestei metode nu erau clar stabilite. Datele anterioare sugerau că corticosteroizii ar putea ameliora simptomele temporar, însă rămânea incertă sustenabilitatea acestei îmbunătățiri raportată la costuri și rezultate.

Cercetătorii au comparat diverse abordări terapeutice într-un studiu clinic. Pentru evaluarea eficienței, au fost recrutați 192 de adulți dintr-o clinică de radiologie din Melbourne, Australia, în perioada decembrie 2019 – iulie 2022. Participanții, dintre care 55% erau bărbați, aveau o vârstă medie de 49 de ani și prezentau tendinopatie a porțiunii medii a tendonului lui Ahile. Subiecții au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri de studiu. Un grup de 65 de persoane a primit o injecție cu volum mare care includea și corticosteroizi. Procedura de injecție cu volum mare presupune administrarea unei cantități mai mari de soluție (soluție salină și anestezic local) în jurul tendonului, cu sau fără adăugarea unei doze mici de corticosteroizi. Toate cele trei grupuri au urmat același program de exerciții, instruire și recomandări privind modificarea activităților, pentru a izola efectele specifice tipurilor de injecții.

La începutul studiului, participanții aveau simptome moderate spre severe, cu un scor mediu de 48,7 din 100 pe scala VISA-A (unde 100 reprezintă absența durerii și a dizabilității). Durata mediană a simptomelor a fost de doi ani, indicând faptul că studiul s-a concentrat pe cazuri de durere persistentă.

După un an, rezultatele au arătat că injecțiile nu au fost mai eficiente decât tratamentul simulat. Obiectivul principal a fost evaluarea durerii și a dizabilității raportate de pacienți după 52 de săptămâni. Analiza datelor pentru 181 de participanți (94% din total) nu a revelations diferențe clare între injecția simulată și cele două variante de injecții cu volum mare. Pacienții care au primit injecții cu soluție salină și anestezic local, indiferent de prezența corticosteroizilor, nu au obținut o ameliorare semnificativ mai mare a durerii sau a limitărilor funcționale față de grupul de control. Injecțiile cu volum mare fără corticosteroizi nu au oferit niciun avantaj față de tratamentul simulat în niciun moment evaluat. Grupul care a primit corticosteroizi a înregistrat o ameliorare modestă după șase săptămâni, însă acest avantaj a dispărut în timp. După 26 de săptămâni, rezultatele acestui grup au fost chiar inferioare celor ale participanților care au primit injecții cu volum mare fără corticosteroizi. Aceste date sugerează că o ameliorare pe termen scurt nu garantează beneficii clinice pe termen lung.

Cercetătorii au analizat, de asemenea, rentabilitatea injecțiilor cu corticosteroizi. Pe lângă aspectele clinice, a fost evaluat raportul dintre costuri și beneficiile pentru sănătate. S-a utilizat măsura QALY (calitate ajustată în funcție de ani de viață) pentru a compara eficiența economică a tratamentelor. Din perspectiva QALY-urilor câștigate, injecțiile cu volum mare cu corticosteroizi au fost considerate mai eficiente și mai puțin costisitoare decât cele simulate. Totuși, acest rezultat economic nu anulează concluzia clinică: beneficiile globale nu justifică utilizarea de rutină a injecțiilor, deoarece nu s-a demonstrat o ameliorare semnificativă a durerii și dizabilității după un an.

Nu au fost înregistrate evenimente adverse grave, însă autorii precizează că acest lucru nu înseamnă că procedura este complet lipsită de riscuri. Folosirea corticosteroizilor trebuie analizată cu prudență. Rezultatele au fost însoțite de un editorial semnat de John Orchard de la Universitatea din Sydney, care avertizează asupra modului de administrare a corticosteroizilor în tendinopatii. Acesta susține că corticosteroizii nu sunt intrinsec beneficii sau nocivi, ci efectele lor depind de contextul clinic și de obiectivele tratamentului. Reducerea simptomelor pe termen scurt poate fi importantă în anumite contexte, dar trebuie echilibrată cu nevoile pe termen lung ale pacientului. John Orchard subliniază că pacienților nu li se poate promite că o injecție cu corticosteroizi va vindeca tendinopatia. Clinicianii care recomandă aceste injecții trebuie să explice clar acest compromis pacientului ca parte a procesului de consimțământ informat.

Studiul prezintă câteva limite, inclusiv faptul că participanții au fost recrutați în principal prin rețelele sociale, ceea ce poate afecta generalizarea rezultatelor. De asemenea, nu s-a putut menține anonimitatea persoanelor care au administrat injecțiile, iar unele diferențe între grupuri ar putea fi rezultatul întâmplării. În ciuda acestor limite, concluziile pun sub semnul întrebării utilitatea injecțiilor cu volum mare ca tratament de rutină pentru durerea persistentă de tendon Ahile. Autorii consideră că dovezile ar trebui să determine clinicienii să reevalueze utilizarea acestor injecții. Studiul nu exclude ameliorarea individuală, ci demonstrează că, la nivel de grup, injectiile nu oferă un avantaj clinic semnificativ față de tratamentul simulat după un an. Cercetarea, intitulată „Eficacitatea și rentabilitatea injecțiilor cu volum mare, cu și fără corticosteroizi, comparativ cu tratamentul simulat, în cazul tendinopatiei ahiliene de porțiune medie (studiul Inject)”, a fost publicată în revista The BMJ în 2026.