Interacțiunea dintre părinte și copil activează creierul diferit față de vizionarea unui videoclip, arată un studiu

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Northwestern a revelations că bebelușii și copiii mici prezintă o activitate cerebrală specifică, asociată cu atenția și angajamentul social, în momentele de interacțiune cu un părinte, activitate care diferă de cea observată în timpul vizionării unui film. Rezultatele sugerează că implicarea copilului nu depinde doar de cât de atent pare să privească ceva, ci mai ales de faptul dacă interacționează cu o altă persoană.

Studiul, intitulat „Toddler EEG Power Reflects Behavioral Social Engagement State During Naturalistic Parent-Child Interaction”, a monitorizat activitatea cerebrală a 49 de copii cu vârste cuprinse între 24 și 44 de luni, cu diverse abilități lingvistice. Cercetătorii au utilizat cască de electroencefalografie (EEG) adaptate pentru copii, observându-i în activități familiare, precum lectura interactivă de cărți, rezolvarea de puzzle-uri împreună cu îngrijitorii sau vizionarea unui film.

Analiza moment cu moment a înregistrărilor a evidențiat modificări în două tipuri de unde cerebrale în timpul interacțiunilor sociale: activitatea undelor alfa a scăzut, în timp ce activitatea undelor theta a crescut. Deși aceste modele nu reprezintă o măsură directă a învățării sau o dovadă a înțelegerii mesajului, ele sunt asociate cu procesarea informațiilor sociale și atenția. Studiul subliniază că creierul răspunde diferit atunci când un copil împarte atenția cu un îngrijitor față de momentele în care este concentrat pe un ecran.

Cercetătorii au extins studiul asupra unui grup independent de 24 de copii (25-47 de luni), incluzând atât copii cu diagnostic de autism, cât și copii cu dezvoltare tipică. Aceeași schemă de activitate cerebrală (scăderea undelor alfa și creșterea undelor theta în timpul angajamentului social) a fost observată în ambele grupuri. Totuși, s-a constatat că momentele de angajament social au fost mai puțin frecvente în cazul copiilor cu autism sau cu întârzieri de limbaj comparativ cu cei cu dezvoltare tipică.

Autorii studiului precizează că aceste descoperiri nu impun eliminarea timpului petrecut în fața ecranelor, ci oferă un argument pentru prioritizarea activităților interactive. Lectura unei cărți sau jocul cu puzzle-uri permit copilului să indice imagini, să pună întrebări sau să imite sunete, primind răspunsuri imediate din partea adultului, elemente de reciprocitate care lipsesc în vizionarea pasivă a unui videoclip.