Mecanismul hormonal al somnului profund și impactul asupra metabolismului

Oamenii de știință de la University of California, Berkeley, au identificat circuitul cerebral care coordonează eliberarea hormonului de creștere în timpul somnului profund, evidențiind rolul acestuia în refacerea organismului, dezvoltarea musculaturii, sănătatea oaselor și metabolismul grăsimilor. Studiul a revelat existența unui mecanism de feedback prin care hormonul de creștere influențează, la rândul său, trecerea creierului către starea de veghe.

Cercetarea s-a concentrat pe hipotalamus, unde au fost analizate interacțiunile dintre hormonul de eliberare a hormonului de creștere (GHRH), care stimulează producția, și somatostatina, care o inhibă. S-a constatat că aceste sisteme operează diferit în timpul somnului REM și non-REM, permițând controlul cantității de hormon eliberată în sânge. Xinlu Ding, unul dintre autorii studiului, a precizat că hormonul de creștere nu doar asistă la dezvoltarea mușchilor și oaselor și la reducerea țesutului adipos, ci poate aduce și beneficii cognitive.

Mecanismul de feedback implică locus coeruleus, o regiune a trunchiului cerebral responsabilă pentru alertă și atenție. Pe măsură ce hormonul de creștere se acumulează în timpul somnului, acesta stimulează activitatea locus coeruleus, facilitând trezirea. Daniel Silverman, coautor al studiului, a explicat că există un echilibru fragil: somnul insuficient reduce eliberarea hormonului, în timp ce un exces de hormon de creștere poate împinge organismul spre veghe.

Implicațiile metabolice sunt semnificative, deoarece hormonul de creștere reglează utilizarea glucozei și a grăsimilor. Dereglarea acestui proces din cauza lipsei de somn ar putea explica legătura dintre somnul insuficient și riscurile crescute de obezitate, diabet și boli cardiovasculare, deși cercetătorii au subliniat că somnul nu poate înlocui dieta echilibrată sau activitatea fizică.

Experimentele au fost realizate pe șoareci prin implantarea de electrozi și stimularea neuronală cu lumină. Deși modelele de somn ale rozătoarelor diferă de cele umane, mecanismele de bază ale hipotalamusului sunt conservate la mamifere. Autorii consideră că descoperirea oferă o hartă biologică pentru viitoare terapii în cazul tulburărilor de somn asociate cu afecțiuni metabolice sau în studiul bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer și Parkinson.