Un studiu a observat schimbări ale conectivității cerebrale la adulții mai în vârstă care au mers regulat pe jos

Întegrarea plimbărilor regulate în rutina zilnică poate produce schimbări măsurabile la nivelul creierului persoanelor în vârstă, chiar și atunci când acestea nu au mai făcut exerciții fizice de mult timp.

Evolutia îmbătrânirii implică transformări care afectează diverse capacități ale organismului, fiind influențată de starea generală de sănătate, obiceiurile zilnice, odihnă și nivelul de activitate fizică.

Cercetările recente oferă o înțelegere mai bună a capacității creierului de adaptare pe parcursul bătrâneției, o abilitate cunoscută sub numele de neuroplasticitate, care permite modificarea conexiunilor ca răspuns la experiențe și stimuli.

O cercetare publicată în revista Frontiers in Aging Neuroscience a analizat efectele activității fizice regulate asupra adulților de vârstă mijlocie și a persoanelor în vârstă (peste 70 de ani) care au avut anterior un stil de viață sedentar.

Participanții la studiu, cu vârste între 55 și 80 de ani (media de 66 de ani), au fost împărțiți în două grupuri: unul a urmat un program de mers pe jos de trei ori pe săptămână, iar celălalt a efectuat exerciții de stretching, întărire musculară și echilibru. Durata sesiunilor de mers a crescut progresiv, de la 10 la 40 de minute.

Cercetătorii au inclus un grup de referință de adulți tineri (18-35 de ani) și au utilizat scanări RMN la începutul experimentului, la șase luni și după un an, pentru a monitoriza evoluția conexiunilor cerebrale.

Rezultatele au arătat că mersul pe jos, practicat cu regularitate, poate altera conectivitatea funcțională a creierului, grupul care mergea pe jos prezentând o coordonare mai bună între regiunile situate în lobii frontali, temporali și posteriori.

Aceste conexiuni fac parte din rețelele implicate în planificare, atenție și adaptare, sugerând că exercițiile fizice influențează modul în care diferite zone ale creierului comunică între ele, dincolo de beneficiile pentru mușchi, oase sau sistemul cardiovascular.

Modificările observate în urma investigațiilor imagistice nu s-au tradus printr-o performanță net superioară la toate testele cognitive comparativ cu grupul de control care făcea exerciții de stretching, astfel încât mersul pe jos timp de un an nu garantează o îmbunătățire generală a memoriei sau a capacității de decizie.

Un studiu anterior, publicat în 2011 în PNAS, a analizat 120 de adulți în vârstă, descoperind că, după un an de mers pe jos, volumul hipocampului a crescut cu aproximativ 2%, o schimbire asociată cu o performanță mai bună la testele de memorie spațială.

Ambele studii evidențiază beneficii potențiale ale activității fizice, dar abordează aspecte diferite: unul vizând comunicarea dintre rețelele cerebrale, iar celălalt concentrându-se pe volumul hipocampului și memoria.

Menținerea unui stil de viață activ este importantă chiar și la 70 de ani, dar nu garantează prevenirea declinului cognitiv, a demenței sau a bolii Alzheimer, rezultatele variind în funcție de mulți factori individuali și de sănătate.