Meteoritul Teghaza 001: Urmele apei și ale magme în istoria timpurie a lui Marte

Un meteorit descoperit în 2022 în deșertul Sahara, pe teritoriul statului Mali, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai vechi fragmente de pe Marte identificate vreodată pe Pământ. Denumit Teghaza 001, roca cântărește aproximativ 800 de grame și are o vechime de peste 4,1 miliarde de ani, oferindu-le cercetătorilor o oportunitate rară de a studia primele etape ale evoluției geologice a Planetei Roșii.

Meteoritul a fost numit după zona salină din Mali, Teghaza, în care a fost găsit. La momentul descoperirii, nu existau indicii clare privind originea sau vechimea sa. Abia după ce cercetătorii au analizat și au datat mineralele din compoziția rocii au stabilit că aceasta provine de pe Marte și că se numără printre cele mai vechi trei meteoriți marțieni descoperiți pe Pământ. Rezultatele cercetării, finanțate de NASA, au fost publicate pe 29 octombrie 2026 în revista științifică Science.

Teghaza 001 face parte dintr-un grup de aproximativ 435 de meteoriți proveniți de pe Marte care au fost identificați pe Pământ. Vechimea și compoziția sa minerală îl transformă însă într-un eșantion deosebit de valoros pentru oamenii de știință. Spre deosebire de alte roci marțiene antice, meteoritul descoperit în Mali conține un amestec de minerale vulcanice (magmatice) care oferă indicii despre formarea scoarței inițiale a planetei, prin răcirea magmei. Omologii săi tind să reflecte aspecte mai limitate ale istoriei.

Analizele arată și că roca a fost modificată ulterior de apa existentă sub suprafața planetei Marte. Cercetătorii au identificat indicii care sugerează că aceste procese au avut loc în urmă cu aproximativ 4,1 miliarde de ani. Prin urmare, formarea inițială a meteoritului este anterioară acestei perioade. Pentru a determina vârsta, echipa de cercetare a folosit analiza directă a izotopilor de rubidiu-stronțiu a particulelor minerale individuale, în loc să dizolve întreaga probă de rocă conform metodelor tradiționale, a explicat Yang Liu, cercetătoare la Jet Propulsion Laboratory al NASA și autoarea principală a studiului.

O altă cercetare, publicată în iunie 2026 în revista Science Advances, a analizat conținutul de apă al meteoritului Teghaza 001 și a adus informații suplimentare despre interacțiunile dintre apă și suprafața marțiană în primele etape ale evoluției planetei. Raporturile izotopilor de oxigen, caracteristicile microstructurale și compoziția chimică a mineralelor oferă indicii despre existența unui ciclu hidrologic mult mai activ, complex și volatil pe Marte în trecut decât se credea anterior.

Lee Saper, cercetător la Centrul Ames al NASA și coautor al studiului, a explicat că eșantionul reprezintă primul fragment de scoarță marțiană provenit dintr-o regiune a planetei din care oamenii de știință nu au mai avut până acum o mostră directă. Roca păstrează urme ale interacțiunilor dintre apă și rocă și ar putea conține chiar indicii despre atmosfera marțiană din perioada în care planeta își pierdea apa. Datele susțin ipoteza că Marte avea, în primele sute de milioane de ani de existență, condiții diferite de cele actuale, cu apă lichidă și o activitate geologică intensă.

Originea exactă a meteoritului nu a fost încă stabilită. Comparând compoziția cu observațiile realizate de sonda Mars Reconnaissance Orbiter, oamenii de știință au identificat 13 posibile locuri de origine pe Planeta Roșie, majoritatea situate în regiunile înalte din emisfera sudică, unde se păstrează numeroase cratere vechi. Cu toate acestea, cercetătorii nu au reușit să determine locul precis din care provine Teghaza 001.

Studierea în continuare a meteoritului Teghaza 001 ar putea ajuta la reconstruirea evoluției Planetei Roșii de acum peste patru miliarde de ani și la înțelegerea condițiilor în care apa a existat pe suprafața acesteia. Descoperirea nu reprezintă o dovadă a existenței vieții, dar oferă noi informații despre mediul în care aceasta ar fi putut apărea. Cercetătorii speră că astfel de informații vor contribui și la clarificarea întrebării dacă Marte a avut cândva condiții mai favorabile apariției și menținerii vieții.