Mierea și propolisul albinei native australiene Tetragonula carbonaria prezintă proprietăți antimicrobiene promițătoare

Cercetători de la Universitatea din Sydney au investigat proprietățile medicinale ale mierii și propolisului produse de Tetragonula carbonaria, o specie de albine native fără gjion din Australia. Studiul, publicat în jurnalul PLOS One, a evaluat activitatea acestor produse împotriva a 16 agenți patogeni bacterieni și fungici de importanță clinică, evidențiind potențialul lor de a contribui la combaterea rezistenței antimicrobiene globale.

Rezultatele au arătat că mierea de Tetragonula carbonaria posedă o activitate antibacteriană cu spectru larg, stopând creșterea tuturor bacteriilor testate. Printre acestea s-au aflat și patogeni spitalicești dificil de tratat, precum Pseudomonas aeruginosa și Klebsiella pneumoniae. Eficacitatea mierii native a fost comparabilă cu cea a mierilor de grade medicale, precum Manuka și Jarrah.

În ceea ce privește activitatea antifungică, mierea a rezultatul pozitiv împotriva fungilor care provoacă infecții comune, precum ringworm și piciorul de atlet. Pe de altă parte, propolisul s-a dovedit a fi extrem de potent, dar selectiv, acționând asupra unui grup restrâns de patogeni, spre deosebire de propolisul produs de albina europeană (Apis mellifera), care are un spectru de acțiune mai larg.

Analizele au relevat că activitatea antimicrobiană a acestor produse nu poate fi explicată integral prin compușii cunussци obișnuiți. În cazul mierii, producția de peroxid de hidrogen (H2O2) a prezentat doar o corelație moderată cu activitatea antibacteriană, iar pentru propolis, conținutul total de fenoli și capacitatea antioxidantă nu au fost corelate semnificativ cu activitatea antimicrobiană. Acest lucru sugerează existența unor substanțe bioactive încă neidentificate, fie de origine vegetală, fie secrete de albine, care ar putea servi drept baze pentru noi medicamente.

Dr. Kenya Fernandes, coautor al studiului și supervizor din cadrul Facultății de Știință a Universității din Sydney, a declarat că următorul pas este identificarea compușilor care fac mierea atât de eficientă, deoarece aceștia ar putea oferi metode noi de tratare a infecțiilor dificile.