Natto: Superalimentul japonez din soia fermentată

Natto este un aliment tradițional japonez, preparat din boabe de soia fermentate, recunoscut pentru consistența sa vâscoasă, asemănătoare cu mucusul, și mirosul puternic, comparabil cu cel al amoniacului sau al brânzeturilor maturate. Deși este un element central al micului dejun pentru milioane de oameni în Japonia, produsul rămâne polarizant chiar și în interiorul culturii locale din cauza texturii sale lipicioase, care formează fire lungi atunci când boabele sunt amestecate cu bețișoarele.

Originile natto nu sunt cunoscute cu exactitate. Există teorii conform cărora acesta ar fi fost introdus în Japonia din China de către călugări budiști în perioada Yayoi (300 î.Hr. - 300 d.Hr.), devenind ulterior un aliment de bază în comunitățile rurale în perioada Edo (1603-1868). O altă legendă îi atribuie apariția unui accident militar din perioada Heian (794-1185), când trupele comandantului Minamoto no Yoshiie ar fi descoperit că boabele de soia lăsate să fermenteze în căldură au căpătat proprietăți viscoase și un gust acceptabil.

Procesul de producție implică hidratarea boabelor de soia timp de 12-20 de ore, urmată de gătirea lor la abur timp de șase ore (sau mai puțin, utilizând o oală sub presiune). Boabele gătite sunt amestecate cu bacteria Bacillus subtilis (numită nattō-kin în japoneză) și fermentate la 40 °C timp de maximum 24 de ore. Ulterior, produsul este răcit și maturizat în frigider până la o săptămână pentru a-și dezvolta consistența caracteristică.

Modul clasic de consum este nattō gohan, unde boabele sunt servite peste orez fiert, fiind deseori condimentate cu sos de soia, muștar japonez (karashi) și ceapă verde. Alte variante moderne includ pâine prăjită cu mozzarella sau cheddar, tăieței soba reci cu yam și okra, sau integrarea în sushi, supe miso și omlete. Pentru cei care nu suportă textura sau mirosul convențional, au fost dezvoltate în jurul anului 1990 variante de natto uscat sau prăjit, precum și сорта mamenoka, care utilizează varietăți de bacil pentru a reduce lipiciozitatea.

Din punct de vedere nutrițional, natto este bogat în proteine vegetale, fibre și vitamina K2 (în special menaquinona-7), esențială pentru coagularea sângelui și metabolismul osos. O analiză sistematică și o meta-analiză din 2025, bazate pe șase studii cu 2.327 de participanți, au indicat o legătură între consumul habitual de natto și niveluri mai ridicate de vitamina K2, precum și indicatori îmbunătățiți ai sănătății osoase. De asemenea, un studiu din 2020 publicat în The BMJ, care a monitorizat 92.915 adulți japonezi timp de aproape 15 ani, a asociat consumul ridicat de produse din soia fermentată, inclusiv natto și miso, cu o mortalitate generală mai scăzută și o reducere a mortalității cauzate de boli cardiovasculare.

În ciuda statutului de superaliment, natto a avut dificultăți în a deveni popular în afara Japoniei, ajungând chiar să fie expus în Muzeul Alimentelor Dezgustătoare din Malmö, Suedia. Totuși, pe măsură ce tendințele globale se orientează către alimentele fermentate, precum kimchi, kefir sau kombucha, interesul pentru acest produs tradițional japonez este în creștere.