Noi recomandări pentru prevenirea complicațiilor grave ale cirozei

Un set de recomandări clinice, publicat online la 5 octombrie 2026 în revista American Journal of Gastroenterology, propune o abordare mai amplă a îngrijirii preventive pentru persoanele cu ciroză. Documentul, elaborat de dr. Elliot B. Tapper de la Universitatea din Michigan și colegii săi, cuprinde 18 recomandări și șase principii-cheie menite să prevină complicațiile specifice bolii, să reducă riscul de infecții și să gestioneze factorii de stil de viață.

Printre recomandările ferme se numără monitorizarea periodică, la fiecare șase luni, pentru depistarea carcinomului hepatocelular (o formă de cancer hepatic), precum și consilierea pentru renunțarea la fumat. Pentru pacienții cu varice esofagiene cu risc ridicat de sângerare, sunt recomandate carvedilolul sau ligatura varicelor, iar în cazul hemoragiilor digestive superioare, se sugerează profilaxia cu antibiotice pe termen scurt.

Ghidurile pun accent pe prevenirea infecțiilor prin testarea și vaccinarea împotriva hepatitei A și B, precum și imunizarea împotriva gripei, COVID-19 și virusului respirator sincițial (RSV). De asemenea, sunt menționate măsuri adjuvante precum rifaximina pentru pacienții spitalizați și lactuloza pentru encefalopatia hepatică minimă.

În ceea ce privește stilul de viață, autorii recomandă exerciții fizice structurate și consiliere nutrițională sub îndrumarea unui dietetician, adaptate nevoilor specifice ale fiecărui pacient. Pentru cei care prezintă tulburări de consum de alcool, este sugerată terapia comportamentală după externare, iar pacienților cu osteoporoză li se recomandă utilizarea bifosfonaților.

Autorii precizează că o parte dintre recomandări se bazează pe dovezi cu un grad scăzut de certitudine, fiind formulate ca sugestii condiționale (precum lactuloza, rifaximina, terapia comportamentală, dieta, exercițiile fizice și bifosfonații). Aceștia subliniază că strategia de implementare trebuie să fie deliberată și multifacetică, deoarece nevoile pacienților variază în funcție de contextul clinic.