Noua cercetare genetică în combaterea TOC: Biologia prevalează asupra educației

Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, condus de Dr. Kenneth S. Kendler de la Virginia Commonwealth University, sugerează că transmiterea psihologică a TOC de la părinți la copii este foarte slabă. Rezultatele cercetării au fost publicate online în publicația JAMA Psychiatry. Studiul este primul care a inclus părinți adoptivi în analiza transmiterii TOC, permițând cercetătorilor să diferențieze influența genetică de cea a mediului de creștere. Utilizând registrele de populație din Suedia, cercetătorii au analizat peste 2,4 milioane de descendenți, dintre care 27.141 de persoane (1,1%) aveau un diagnostic de TOC pe durata vieții. Pentru analiză, familiile au fost împărțite în patru categorii: familii intacte (copii care au locuit cu părinții biologici până la vârsta de cel puțin 15 ani), familii în care copiii nu au locuit niciodată cu tatăl biologic, familii cu tată vitreg (cel puțin 10 ani între naștere și vârsta de 15 ani) și copii adoptați înainte de vârsta de 5 ani de către persoane fără legătură biologică. Datele indică faptul că combinația dintre gene și educație (odds ratio 3,94) sau doar factorii genetici (OR 3,34) au o corelație semnificativ mai mare cu transmiterea TOC decât singura educație/creștere (OR 1,4), care nu a prezentat o corelație semnificativă. Dr. Kendler a declarat că singura transmitere substanțială identificată în date este cea realizată prin genele transmise de părinți, nu prin modelarea comportamentului. Autorul studiului a menționat că, spre deosebire de alte patologii psihice, în cazul TOC nu s-a observat ca copiii să preia simptomele de la părinți prin învățare. Cercetările genetice recente subliniază că Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC) nu este cauzată de o educație deficitară, lipsă de disciplină sau slăbiciune a personalității, ci rezultă dintr-o interacțiune complexă între gene, experiențe de viață și stres. Studii pe gemeni estimează că genetica contribuie cu aproximativ 40-50% din vulnerabilitatea unei persoane către TOC.

O singură excepție a fost observată: copiii crescuți de părinți adoptivi sau vitregi care sufereau de tulburări de anxietate au prezentat un risc mai mare de a dezvolta TOC. Dr. Kendler a precizat că această constatare izolată ar putea fi cauzată de un eșantion insuficient, cercetătorii planificând studii suplimentare pe aceste date. Specialistul a explicat că tulburările psihiatrice sunt adesea corelate cu afecțiuni înrudite, sugerând că TOC și tulburările de anxietate generalizată pot partaja anumite variante genetice moleculare, alături de unele specifice.