Omiterea dozelor de medicamente antihipertensive reduce semnificativ protecția împotriva infarctului și accidentului vascular

Un studiu condus de profesorul Kazem Rahimi și doctorul Milad Nazarzadeh de la Universitatea Oxford, cu sprijinul British Heart Foundation, a evidențiat pericolele omiterii dozelor de medicamente pentru hipertensiune. Cercetarea, prezentată la Congresul Societății Europene de Cardiologie (ESC) din München, s-a bazat pe analiza datelor individuale ale 91.339 de participanți din nouă studii clinice randomizate, pentru a evalua impactul real al aderenței la tratament asupra beneficiilor cardiovasculare.

Rezultatele indică faptul că pacienții care au respectat regimul medicamentos în proporție de cel puțin 80% din timp au înregistrat o reducere a tensiunii arteriale sistolice cu 5,2 mmHg față de grupul de control. În schimb, pentru cei cu o aderență scăzută (sub 80%), reducerea a fost semnificativ mai mică, de doar 3,0 mmHg. Mai mult, pacienții cu o aderență ridicată au avut un risc cu 11% mai mic de a suferi accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic, boli ischemice cardiace sau insuficiență cardiacă care să ducă la spitalizare sau deces.

Studiul a relevat faptul că aderența la tratament tinde să scadă în timp, chiar și în condițiile structurate ale studiilor clinice: rata pacienților care au respectat pragul de aderență ridicată a scăzut de la 88% în primul an la 79% în al cincilea an. Cercetătorii au subliniat că, în afara mediului controlat al studiilor, aceste cifre sunt probabil și mai mici.

Având în vedere că aproximativ 1,4 miliarde de adulți cu vârste între 30 și 79 de ani suferă de hipertensiune la nivel global, profesorul Felix Mahfoud, președintele Comitetului de Comunicare ESC, a declarat că non-aderența a fost neglijată prea mult timp ca cauză a hipertensiunii necontrolate. Acesta a recomandat ca evaluarea aderenței să devină o parte de rutină a îngrijirii pacienților, sugerând ca medicii să aibă discuții deschise și non-judecătoare cu pacienții pentru a identifica barierele care îi împiedică să își ia medicația.

Pentru a îmbunătăți consistența tratamentului, cercetătorii propun strategii practice precum simplificarea programului de administrare a medicamentelor, combinarea mai multor tratamente într-o singură pastilă sau prescrierea de medicamente cu acțiune prelungită.