Originea genetică a bolilor autoimune: Adaptări din trecut, riscuri în prezent

Studii bazate pe analiza ADN-ului uman antic sugerează că bolile autoimune, precum scleroza multiplă, lupusul sau boala Crohn, ar putea avea la origine o moștenire genetică din trecutul îndepărtat al omenirii. Anumite variante genetice care au ajutat strămoșii să supraviețuiască infecțiilor ar putea crește astăzi riscul ca sistemul imunitar să atace propriul organism. Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă țesuturile și organele propriului corp în loc să combată agenții patogeni. Această categorie include afecțiuni precum scleroza multiplă, artrita reumatoidă, diabetul de tip 1, lupusul, psoriazisul și boala Crohn.

Cercetările recente indică faptul că gene care ofereau un avantaj evolutiv în trecut, în perioade cu expunere frecventă la infecții periculoase, pot deveni un handicap în condițiile de viață actuale. Genele care i-au ajutat pe strămoși să supraviețuiască În Epoca Bronzului, acum aproximativ 5.000 de ani, tranziția de la viața de vânători-culegători la agricultură și creșterea animalelor a modificat relația dintre oameni și agenții patogeni. Contactul apropiat al creșzătorilor de animale cu bovine, oi și capre a facilitat transmiterea microorganismelor de la animale la oameni, provocând boli. În acel context, capacitatea sistemului imunitar de a combate rapid infecțiile a fost crucială pentru supraviețuire, iar variantele genetice protectoare au devenit mai frecvente prin selecție naturală. Totuși, un sistem imunitar foarte reactiv poate prezenta dezavantajul de a se îndrepta împotriva propriului organism.

Acest mecanism este definit de oamenii de știință ca pleiotropie antagonistă, fenomenul prin care aceeași variantă genetică poate avea efecte benefice sau dăunătoare în funcție de context și mediu. Variante genetice din Epoca Bronzului, asociate astăzi cu scleroza multiplă Un studiu condus de cercetători de la Universitatea Oxford a stabilit o legătură între riscul actual de scleroză multiplă și anumite variante genetice care s-au răspândit în populațiile europene acum aproximativ 5.000 de ani. Aceste variante au devenit mai frecvente odată cu sosirea în Europa a unor populații de crescători de animale din stepele eurasiatice. Conform informațiilor citate de The New York Times, multe dintre aceste modificări genetically ofereau protecție împotriva infecțiilor virale, bacteriene sau parazitare.

În mediul modern, marcat de igienă și utilizarea antibioticelor, expunerea la agenți patogeni s-a schimbat radical, ceea ce face ca aceleași variante genetice să aibă efecte diferite. Autorii studiului au concluzionat că schimbările de stil de viață și de mediu nu mai favorizează configurația genetică utilă strămoșilor, transformând genele care au ajutat la supraviețuirea în trecut în factori de vulnerabilitate la bolile autoimune în prezent.

O echipă internațională de cercetători a analizat, printr-un alt studiu, impactul pandemiei de ciumă din secolul al XIV-lea (Moartea Neagră) asupra genelor implicate în imunitate. Între anii 1346 și 1353, ciuma a devastat Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii, ucidând între 30% și 50% din populația acestor regiuni. Cercetătorii au studiat ADN-ul unor persoane îngropate în Anglia și Danemarca înainte, în timpul și după pandemie, inclusiv probe dintr-un cimitir comun din proximitatea Turnului Londrei.

Analizele au relevat că anumite variante genetice asociate imunității erau mai frecvente la persoanele îngropate după pandemie, sugerând că acestea au oferit un avantaj de supraviețuire în fața infecției. După ce metoda statistică a fost contestată de alți cercetători, concluzia a fost restrânsă la o singură variantă genetică. Aceasta a fost avantajoasă în timpul ciumei, dar este recunoscută astăzi ca factor de risc pentru boala Crohn, o afecțiune inflamatorie cronică a intestinului. Astfel, atât expansiunea creșterii animalelor în Epoca Bronzului, cât și pandemia de ciumă au influențat evoluția sistemului imunitar și riscurile genetice transmise generațiilor ulterioare.

Sistemul imunitar, pregătit să lupte cu amenințările trecutului Selecția naturală favorizează trăsăturile care asigură supraviețuirea și reproducerea într-un mediu specific, chiar dacă acestea pot genera consecințe negative în alte condiții, deoarece evoluția nu produce organisme perfecte. Bolile autoimune ar putea fi efecte secundare ale adaptărilor care au permis oamenilor să gestioneze infecțiile din trecut. Sistemul imunitar a păstrat mecanisme de apărare eficiente împotriva amenințărilor care, în societățile moderne, sunt controlate, dar care au modelat genomul uman.

Sursa nu furnizează informații relevante pentru evenimentul central.