Posibil risc de pierdere a vederii asociat medicamentelor GLP-1 pentru slăbit

Un studiu de amploare coordonat de cercetători de la Universitatea Rutgers din SUA, publicat în Annals of Internal Medicine, a identificat o posibilă asociere între utilizarea medicamentelor din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 și neuropatia optică ischemică. Aceasta este o afecțiune rară care poate provoca pierderea bruscă și, în unele cazuri, permanentă a vederii. Cercetătorii au precizat însă că riscul absolut este scăzut, iar rezultatele nu demonstrează o relație cauzală directă. Tratamentele utilizate pentru controlul greutății și diabetul zaharat de tip 2, inclusiv semaglutida și tirzepatida, ar putea fi asociate cu o creștere modestă a riscului de neuropatie optică ischemică, potrivit rezultatelor prezentate într-un material informativ al universității la 15 octombrie 2026. Studiul atrage atenția asupra acestui efect advers oftalmologic rar, pe fondul extinderii utilizării acestor tratamente atât pentru scăderea în greutate, cât și pentru diabetul zaharat de tip 2. Deși riscul suplimentar este considerat redus, consecințele pot fi grave.

Analiza a vizat o bază de date amplă din Statele Unite, incluzând adulți cu vârste între 18 și 65 de ani, diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 și aflați la începutul tratamentului medicamentos. Cercetarea a stabilit o legătură între utilizarea agoniștilor receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) și o probabilitate ușor mai mare de apariție a neuropatiei optice ischemice. Chintan Dave, investigatorul principal de la Center for Pharmacoepidemiology and Treatment Science al Universității Rutgers, a estimat o diferență de aproximativ 3–4 cazuri suplimentare la 10.000 de pacienți tratați pe o perioadă de 18 luni. Afectarea nervului optic poate cauza deficite vizuale persistente sau permanente, chiar dacă evenimentul este rar.

Neuropatia optică ischemică survine atunci când aportul de sânge către nervul optic este insuficient, ducând la lezarea fibrelor nervoase care transmit informațiile vizuale de la ochi către creier. Peste 80% dintre cazurile de neuropatie optică ischemică sunt reprezentate de forma neuropatiei optice ischemice anterioare non-arteritice (NOIANA), care afectează porțiunea anterioară a nervului optic. De regulă, afectarea nu duce la pierderea completă a vederii, ci compromite o parte a câmpului vizual, cel mai adesea la un singur ochi. Recuperarea completă nu este garantată, însă aproximativ o treime dintre pacienții afectați prezintă o ameliorare, în special în primele șase luni.

Cercetătorii au analizat categoriile de pacienți cu risc mai ridicat. Cazurile de neuropatie optică ischemică au fost mai frecvente la bărbați și la persoanele cu vârste între 50 și 65 de ani. Aceste date pot ajuta la identificarea grupurilor care necesită atenție clinică sporită, fără a demonstra însă că sexul masculin sau vârsta sunt factori care amplifică specific riscul asociat medicamentelor GLP-1. Autorii studiului subliniază necesitatea evaluării oftalmologice prompte și recunoașterii rapide a simptomelor, în special la persoanele cu factori de risc preexistenți pentru afectarea nervului optic.

Legătura dintre semaglutidă, tirzepatidă și neuropatia optică nu implică neapărat o cauzalitate. Medicamentele analizate includ tirzepatida (comercializată ca Mounjaro și Zepbound) și semaglutida (comercializată sub denumirile Ozempic și Wegovy). Aceste tratamente sunt utilizate pentru scăderea în greutate și controlul glicemiei, existând cazuri în care au demonstrat beneficii renale sau cardiovasculare pentru populații specifice. Autorii avertizează că, fiind un studiu observațional, acesta nu poate dovedi că medicamentele provoacă direct leziuni ale nervului optic. Alți factori, precum afecțiunile asociate sau starea generală de sănătate a pacienților, pot influența rezultatele. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili existența unei relații cauzale și pentru a clarifica mecanismele posibile.

Rezultatele subliniază importanța monitorizării continue a siguranței medicamentelor GLP-1 pe măsură ce utilizarea lor se extinde. Profesioniștii din sănătate trebuie să informeze pacienții asupra simptomelor oculare care necesită evaluare urgentă. Indiferent de tratamentul urmat, apariția unei zone întunecate în câmpul vizual, o scădere bruscă a vederii sau orice modificare importantă impune un consult oftalmologic de urgență. Rezultatele nu justifică întreruperea preventivă a tratamentului; pacienții nu trebuie să oprească administrarea medicamentelor prescrise fără a consulta medicul curant.

În concluzie, studiul Universității Rutgers semnalează o asociere posibilă între agoniștii receptorului GLP-1 și neuropatia optică ischemică, o afecțiune rară cu potențial de afectare permanentă, deși riscul suplimentar este redus și cauzalitatea nu a fost demonstrată. Până la obținerea unor dovezi suplimentare, elemente esențiale pentru siguranța tratamentului rămân informarea pacienților, recunoașterea promptă a simptomelor și evaluarea individuală a raportului beneficiu-risc. Informațiile provin din materialele publicate de ScienceDaily.