Prevenția adicțiilor la adolescenți: importanța relației de încredere și a sprijinului continuu

Melania Medeleanu, cofondatoare a Asociației Zi de BINE, subliniază că în prevenția adicțiilor la adolescenți, dialogul, relațiile de încredere și accesul la sprijin specializat sunt prioritare față de frica și mesajele alarmiste. Aceasta a lansat campania „Prevenția începe în relație”, bazată pe constatarea că mulți adolescenți simt că nu au cu cine vorbi. Cofondatoarea asociației susține că nevoile copiilor au indicat punctul de plecare al prevenirii. Campania a fost concepută pe baza interacțiunilor directe cu tinerii din licee, prin intermediul programului KIT, unde aceștia au fost întrebați despre cele mai mari probleme ale generației lor. Melania Medeleanu a precizat că, deși drogurile au fost constant în topul trei al problemelor, bullying-ul a ocupat primul loc în primul an, urmat de presiunea și stresul, în timp ce sentimentul de izolare („nu am cu cine să vorbesc”) a fost recurent.

Informații similare provin din discuțiile cu medicii centrelor CREAATiV, unde adolescenții cu dependențe prezintă adesea o suferință nespusă, manifestată prin consum de substanțe, utilizarea excesivă a ecranelor sau jocurile de noroc. Medeleanu consideră că prezența unui adult de încredere — un părinte, un diriginte sau un coleg — ar fi putut interveni înainte de apariția acestor probleme. Această perspectivă este susținută de ghidurile UNODC și ale Organizației Mondiale a Sănătății, care insistă pe implicarea familiei. De asemenea, un studiu realizat de echipa asociației în 2024–2025 a indicat că o relație bună cu părinții protejează adolescentul de comportamentele de dependență. Aceste elemente au determinat denumirea campaniei.

În ceea ce privește metodele de prevenție, Melania Medeleanu critică abordările bazate pe frică. Ea menționează că generații întregi au fost expuse la mesaje alarmiste și avertismente categorice despre distrugerea vieții după o singură utilizare. În prezent, adolescenții au acces la informații și observă că Alguns colegi care au încercat substanțe nu au suferit consecințe imediate, ceea ce erodează credibilitatea mesajelor alarmiste ale adulților. Conform lui Medeleanu, pierderea credibilității adultului afectează percepția tinerului chiar și asupra informațiilor corecte. O altă limitare a metodelor tradiționale este caracterul punctual al intervențiilor. Cofondatoarea asociației afirmă că activitățile ocazionale în aula liceului nu produc schimbări reale, studiile indicând eficiența programelor de durată.

Programul KIT propune oferirea de informații corecte și echilibrate, fără minimalizare sau exagerare, astfel încât tinerii să înțeleagă efectul substanțelor asupra unui creier în dezvoltare și să își formeze propriile argumente. Proiectul pune accent pe rolul liceenilor formați, care devin resurse pentru colegii lor, informația circulând mai ușor între tineri decât de la adulți.

Melania Medeleanu avertizează că tăcerea este un semnal de alarmă frecvent ignorat de adulți. Deși schimbările de dispoziție sau izolarea pot fi specifice adolescenței, identificarea momentului în care acestea devin probleme majore este dificilă. Ea subliniază tendința adulților de a trivializa comportamentele problematice considerându-le simple „faze” ale adolescenței. Specialiștii recomandă atenție sporită atunci când mai multe schimbări persistă săptămâni întregi: renunțarea la pasiuni, modificări ale somnului sau alimentației, scăderea notelor, absențe, tristețe, iritabilitate, schimbarea anturajului, secretomania sau dispariția banilor din casă.

Un indicator critic este refuzul copilului de a mai discuta despre problemele sale. Un studiu World Vision România din anul curent indică faptul că unul din patru adolescenți consideră că adulții îi ascultă rar sau niciodată, anumiți copii renunțând la comunicare după ce au primit predici în loc de atenție. Medeleanu îndeamnă părinții să se întrebe când a fost ultima dată când copilul lor le-a povestit despre ceva care îl apasă.

Pentru intervenția timpurie, primul pas trebuie să fie conversația, nu diagnosticul. Intervenția trebuie să vină de la adultul care observă schimbarea și are deja o relație cu adolescentul (părinte, profesor sau diriginte). Rolul acestui adult nu este stabilitul unui diagnostic, ci deschiderea unui spațiu de dialog fără reproșuri. Următoarele etape pot implica consilierul școlar, medicul de familie, psihologul sau psihiatrul de copii, fiind esențial ca familia să apeleze la specialiști cu experiență în lucrul cu adolescenții în cazurile de dependență. Medeleanu precizează că un copil de 15 ani nu poate fi tratat ca un adult.

O problemă majoră în România este lipsa continuității sprijinului după primele consultații. Ea menționează familii care, după ce au obținut cu dificultate un răspuns de la un specialist, au rămas singure fără îndrumare ulterioară. Pentru a remedia acest aspect, Asociația Zi de BINE a creat un traseu de sprijin care integrează prevenția (programul KIT în licee), tratamentul (minimum 30 de zile în centrele CREAATiV din Spitalul Voila Câmpina și Spitalul „Sf. Stelian” București) și sprijinul post-externare prin psihologii din Rețeaua de Suport. Asociația a format peste 500 de specialiști, disponibili pe harta națională „Adicții & Adolescenți – Rețeaua națională de suport în adicții”. Mesajul către părinți este de a nu aștepta certitudinea totală înainte de a cere ajutor.

Melania Medeleanu avertizează asupra deficitului de specialiști în sănătatea mintală pentru copii în România. Citând date UNICEF, ea precizează că există aproximativ 260 de psihiatri pentru copii pentru aproape 3,8 milioane de copii și tineri, programările putând dura luni de zile. În mediul școlar, un consilier gestionează în medie 800 de elevi, depășind norma de 500. Cea mai mare nevoie este de profesioniști (consilieri, psihologi) aflați aproape de copii pentru intervenții timpurii. Din acest motiv, asociația a investit în formarea a sute de psihologi din întreaga țară. Deși salută programul de peste 11,7 milioane de franci elvețieni al Ministerului Sănătății pentru prevenție și formare, Medeleanu subliniază că pregătirea specialiștilor necesită timp și investiții constante. Până la formarea specialiștilor, părinții și profesorii sunt cele mai accesibile resurse pentru copii.

Eficacitatea prevenirii depinde de continuitate și de implicarea părinților. Medeleanu identifică trei probleme structurale în România care limitează prevenția reală. Prima este fragmentarea intervențiilor: prevenția, tratamentul și sprijinul ulterior funcționează separat, riscând pierderea progreselor realizate în spital odată cu revenirea adolescentului acasă sau la școală. Ea subliniază că, adesea, nimeni nu monitorizează evoluția adolescentului după externare. A doua problemă este abordarea prevenției ca pe un eveniment punctual, campaniile scurte neputând produce schimbări durabile față de programele pe termen lung. Programul KIT colaborează cu 18 licee din București și a ajuns la a treia generație. Un rezultat semnificativ este faptul că foștii participanți din primele generații organizează acum ateliere pentru colegii mai mici.

A treia și cea mai importantă problemă este insuficienta implicare a părinților. Aceștia primesc materiale informative, dar rareori instrumente practice pentru gestionarea conversațiilor dificile sau stabilirea limitelor fără a rupe relația cu copilul. Melania Medeleanu consideră că sprijinirea părinților ar trebui să fie o prioritate a politicilor publice ale statului, nu doar o inițiativă de ONG-uri, deoarece relația familială reprezintă cea mai bună protecție pentru un adolescent. Prevenția eficientă începe prin disponibilitatea adulților de a asculta fără judecată, fiind susținută de servicii accesibile, specialiști pregătiți și un traseu continuu de suport.