Recomandările unui cardiolog pentru sănătatea inimii între 30 și 50 de ani
Dr. Anjan Siotia subliniază importanța monitorizării riscurilor cardiovasculare în deceniile precedente vârstei de 60 de ani pentru a preveni bolile cardiace.
Sănătatea cardiovasculară nu este o problemă care apare doar după vârsta de 60 de ani, ci este rezultatul obiceiurilor și monitorizărilor efectuate mult mai devreme. Dr. Anjan Siotia, Directorul de Cardiologie al Spitalului BM Birla Heart din Kolkata, avertizează că factori precum tensiunea arterială, colesterolul și glicemia pot evolua silențios timp de decenii înainte de apariția primelor simptome, transformând perioadele dintre 30 și 50 de ani într-o fereastră critică pentru intervenția preventivă.
Pentru persoanele aflate în vârsta de 30 de ani, obiectivul principal este stabilirea unei linii de bază. Medicul recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, a colesterolului și a glicemiei, în special pentru cei care fumează, au sedentarism, supraponderalitate sau istoric familial de boli cardiace timpurii. În cazul antecedentelor familiale severe (atacuri cardiace la părinți sau frați în jurul vârstei de 40 de ani), poate fi necesară evaluarea markerilor precum lipoprotein(a), pe care un profil lipidic standard l-ar putea omite.
Pe măsur la intrarea în vârsta de 40 de ani, accentul se mută pe analiza combinată a factorilor de risc. Dr. Siotia precizează că valorile tensiunii, lipidelor și HbA1c nu trebuie privite izolat, ci integrate în contextul riscului general. El subliniază că investigațiile avansate, precum ECG-ul, ecocardiograma, testul de efort sau CT-ul cardiac, nu sunt indicate automat la împlinirea vârstei de 40 de ani, ci doar în prezența simptomelor, a unor factori de risc puternici sau a incertitudinii clinice.
În deceniul 50-60, efectele acumulărilor de hipertensiune, hipercolesterolemie sau inactivitate devin mai evidente, făcând reevaluarea regulată esențială. În funcție de tabloul clinic, pot fi indicate teste specifice precum scorul de calciu coronarian sau ecocardiograma. De asemenea, este crucial ca simptomele subtile — precum disureea, oboseala neobișnuită, amețeala sau palpitațiile — să nu fie ignorate ca fiind simple semne ale îmbătrânirii, aspect valid mai ales pentru pacienții cu diabet, care pot prezenta simptome atipice.
Concluzia specialistului este că cardiologia modernă trece de la tratarea bolii instalate la identificarea riscului înainte ca acesta să devină patologie. Un test negativ în prezent nu reprezintă o garanție permanentă, deoarece riscul variază odată cu modificările stilului de viață, greutății și a parametrilor biologici, fiind necesare verificări periodice pentru a menține sănătatea inimii pe termen lung.