Riscurile meningitei meningococice: transmitere, simptome și prevenire

Meningitele pot apărea brusc, chiar și în cazul persoanelor aflate în plină stare de sănătate. Conf. univ. dr. Violeta Briciu, medic primar boli infecțioase, explică faptul că primele semne pot consta în apariția unei dureri de cap foarte intense, care nu cedează la administrarea de antiinflamatoare precum paracetamolul sau ibuprofenul. Această durere este descrisă ca fiind sub formă de cască, putând fi însoțită de fotofobie, adică senzația că lumina este supărătoare.

În timp ce majoritatea pacienților prezintă semne ușoare de boală, o parte pot dezvolta infecția sistemică known as meningita meningococică, care reprezintă inflamația membranelor ce înconjoară creierul și măduva spinării. Infecția poate afecta tot sângele, reprezentând cazuri amenințătoare de viață, inclusiv pentru tinerii adulți. Bacteriile pot pătrunde în organism prin diverse căi, un sărut fiind menționat ca o potențială poartă de intrare.

Conf. univ. dr. Emilian Popovici, de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, precizează că transmiterea se realizează prin contactul cu secrețiile persoanei purtătoare. Statisticile indică faptul că portajul variază între 5% și 10% din populația globală. Transmiterea este facilitată de numărul ridicat de purtători asimptomatici, persoane care găzduiesc bacteriile în nazofaringe (căile respiratorii) fără a prezenta simptome, boala manifestându-se doar în cazul unei depresii imunitare.

Copiii, adolescenții și tinerii sunt identificați ca fiind cei aflați în cel mai mare risc de infecție, medicii recomandând vaccinarea. Dr. Silviu Oprescu, medic primar ORL, a menționat că cele mai comune tulpini de meningită în România sunt cele din categoria B, pentru care există un vaccin eficient. Deși imunizarea se realizează o singură dată în viață și contribuie nu doar la prevenirea infecției, ci și la scăderea numărului de purtători asimptomatici, vaccinurile nu sunt decontate.