Riscurile mucegaiului în locuință: impactul asupra sănătății și metode de prevenție

Expunerea prelungită la mucegai poate provoca sau agrava diverse probleme de sănătate, în special la copii, vârstnici și persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau afecțiuni respiratorii preexistente. Dr. Andreea Mihaela Popa, medic pneumolog, precizează că această ciupercă microscopică se dezvoltă în colonii vizibile (pete verzi, negre, albe sau albăstrui) atunci când întâlnește o umiditate ridicată, între 60% și 70%, și temperaturi cuprinse între 18 și 30°C.

Pe lângă reacțiile alergice, mucegaiul poate contribui la apariția sau agravarea astmului, a sinuzitelor repetate (inclusiv formele fungice) și a rinitelor alergice persistente, manifestându-se prin tuse cronică și dificultăți de respirație. In unele cazuri, persoanele expuse pot raporta tulburări de concentrare, dificultăți cognitive, dureri musculare și articulare, iritații oculare severe sau disconfort gastrointestinal (greață, dureri abdominale). Dr. Popa menționează că expunerea îndelungată poate fi asociată și cu stări de anxietate sau depresie, deși legătura directă nu este întotdeauna demonstrată.

Cele mai grave afecțiuni asociate sunt aspergiloza, provocată de fungi din genul Aspergillus care afectează plămânii, și candidoza invazivă, care poate ajunge în sânge și poate afecta organe interne. Acestea apar predominant la pacienții cu cancer, cei aflați sub tratament imunosupresor sau persoane cu imunitate compromisă.

Mucegaiul se dezvoltă frecvent în zone cu aer stagnat și umiditate ridicată: băile (colțuri, rosturi, tavan), bucătăriile (sub chiuvetă sau în spatele mobilierului), dormitoarele (în spatele dulapurilor lipite de pereți) și în jurul ferestrelor. Factorii care favorizează apariția sunt ventilația deficitară, infiltrațiile prin pereți sau instalații, condensul pe suprafețele reci și uscarea rufelor în interior. Materialele poroase, precum lemnul, textilele și gips-cartonul, sunt particulari receptivi la fixarea fungilor.

Pentru prevenție, medicul pneumolog recomandă aerisirea zilnică a încăperilor timp de 5-15 minute (dimineața și seara), menținerea umidității între 40% și 55% și utilizarea aparatelor de dezumidificare în sezonul rece. De asemenea, este esențial ca mobila să nu fie lipită de pereții exteriori, iar ferestrele și zidurile reci să fie izolate corespunzător.

În cazul în care mucegaiul a apărut deja, eliminarea sursei de umiditate este obligatorie pentru a preveni reapariția. Curățarea poate fi efectuată cu soluții pe bază de clor, însă pentru zonele extinse sau afectate în profunzime poate fi necesară refacerea tencuielii. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), suprafețele dure se curăță cu apă și detergent, urmate de uscare completă, în timp ce suprafețele poroase (covoare, plăci de tavan) pot necesita înlocuire dacă mucegaiul a pătruns în interior. EPA recomandă evaluarea de către specialiști dacă zona afectată depășește aproximativ 0,9 metri pătrați.

În timpul curățării, este necesară purtarea de mănuși și ochelari de protecție, asigurând în același timp ventilația camerei. Se avertizează strict împotriva amestecării înălbitorului cu amoniacul sau alte produse de curățenie, deoarece pot rezulta vapori toxici. Opțiunile terapeutice pentru cei afectați includ antihistaminice, spray-uri nazale cu corticosteroizi și tratamente inhalatorii bronhodilatatoare, administrate la recomandarea unui medic de familie, alergolog sau pneumolog.