Riscurile utilizării excesive a spray-urilor nazale și semnele pierderii auzului

Utilizarea excesivă a spray-urilor nazale decongestionante vasoconstrictoare, precum xilometazolina sau oximetazolina, poate duce la instalarea rinitei medicamentoase prin congestie nazală de rebound. Alin Popescu, medic primar cu competență în chirurgie endoscopică la Secția Clinică ORL din cadrul SCJU Sibiu, explică faptul că, odată ce efectul medicamentului dispare, mucoasa nazală se congestionează din nou, creând un cerc vicios. Acest proces poate provoca obstrucție nazală persistentă, edem, iritație a mucoasei, uscăciune, epistaxis și diminuarea efectului terapeutic. Medicul precizează că aceste produse trebuie folosite pe perioade scurte, spre deosebire de corticosteroizii și antihistaminicele intranazale, care pot fi utilizate pe termen mai lung sub recomandare medicală.

În ceea ce privește alergiile, rinita alergică provocată de polen, acarieni, mucegaiuri sau animale poate afecta funcția trompei lui Eustachio. Aceasta poate genera senzația de ureche înfundată, presiune auriculară și acumularea de lichid în urechea medie, ducând la hipoacuzie transmisivă. În cazul copiilor, o hipoacuzie transmisivă persistentă poate impacta dezvoltarea limbajului, în timp ce obstrucția nazală cronică poate favoriza respirația orală, sforăitul și tulburările de somn.

Pierderea auzului la adulți poate fi progresivă, făcând ca pacientul să nu conștientizeze problema imediat. Semnele includ necesitatea repetării informațiilor, creșterea volumului televizorului, dificultatea de a înțelege conversațiile în medii zgomotoase sau la telefon, precum și apariția acufenelor (țiuituri sau bâzâituri). Dr. Popescu avertizează că pierderea bruscă a auzului, în special cea unilaterală, reprezintă o urgență ORL și necesită evaluări precum otoscopia, otomicroscopia, audiometria tonală și vocală sau timpanometria.

Pentru copii, identificarea precoce a tulburărilor de auz este critică pentru dezvoltarea comunicării. La sugari, semnele de alarmă includ lipsa reacției la voce sau zgomote și incapacitatea de a orienta atenția către sursa sunetului. La copiii mai mari, pot apărea întârzieri în limbaj, pronunție neclară sau dificultăți în urmarea instrucțiunilor verbale, simptome care uneori sunt confundate cu neatenția. De asemenea, otitele medii recurente sau otita medie cu efuziune pot cauza hipoacuzie de transmisie.

Infecțiile urechii netratate pot evolua spre complicații severe. Deși nu toate necesită antibiotice, infecțiile persistente pot cauza perforația membranei timpanice, otită medie cronică sau mastoidită. În cazuri rare, infecția se poate extinde către urechea internă sau structurile intracraniene. O altă afecțiune riscantă este colesteatomul, care poate provoca eroziunea structurilor osoase. La copii, persistența lichidului în urechea medie poate afecta nu doar limbajul, ci și performanța școlară.