Rolul ovarelor după menopauză și riscul de cancer ovarian: o nouă descoperire
Un studiu publicat în Aging Cell dezvăluie că ovarele își schimbă funcția după menopauză, influențând îmbătrânirea și creând un mediu care poate favoriza cancerul ovarian.
Menopauza nu mai este considerată un moment final pentru sistemul reproductiv feminin în care ovarele își încheie activitatea, pe măsură ce cercetările actuale analizează mai detaliat evoluția acestor organe după perioada reproductivă. Biologul reproductiv Francesca Duncan de la Universitatea Northwestern a precizat că, spre contrariul percepției comune conform căreia ovarele rămân inactive după ce nu mai produc ovule, acestea continuă să aibă un rol în organism.
Birgit Schilling, de la Institutul Buck, susține că ovarul nu este doar un organ reproductiv, ci influențează procesul de îmbătrânire prin comunicarea cu alte organe, precum creierul și oasele, existând o legătură între acestea, aspect relevant având în vedere problemele osoase cu care se confruntă femeile după menopauză. Un studiu condus de Schilling și Duncan, publicat în revista Aging Cell, sugerează că, pentru ovare, menopauza reprezintă mai degrabă o „schimbare de carieră” decât o pensionare.
În cadrul cercetării, s-a utilizat spectrometria de masă pentru a analiza proteinele active în ovarele sănătoase ale a 28 de femei aflate la postmenopauză, împărțite pe grupe de vârstă: 50-59 de ani, 60-69 de ani și peste 70 de ani. Țesuturile au fost obținute prin îndepărtarea chirurgicală a ovarelor din motive diverse, fără ca probele incluse în studiu să prezinte semne de boală.
Rezultatele confirmă descoperirile anterioare ale lui Duncan în studiul pe șoareci, indicând faptul că profilele proteice ale țesutului ovarian se modifică progresiv odată cu vârsta. În cazul oamenilor, această schimbare a fost caracterizată printr-un set de bază de șaptesprezece proteine. Analiza a relevat că ovarele femeilor de 50-59 de ani prezintă mai multe proteine implicate în reglarea ARN-ului și ADN-ului, precum și în menținerea structurii celulare și a țesutului. În contrast, ovarele femeilor de peste 70 de ani au manifestat un număr mai mare de proteine asociate cu inflamația, imunitatea înnăscută și metabolismul lipidelor. Aceste modificări proteice demonstrează că ovarele nu devin inerte după perioada reproductivă. Francesca Duncan a menționat că, contrar ipotezei inițiale conform căreia ovarele de diferite vârste (50, 60, 70 sau 80 de ani) ar fi arătat identic și ar fi fost nefuncționale în absența ovulelor, rezultatele au arătat diversitate biologică.
Faptul că acest fenomen este observat la mai multe specii oferă cercetătorilor certitudinea că nu este un eveniment aleatoriu, ci un proces biologic semnificativ. Extinderea speranței de viață a dus la creșterea numărului de persoane aflate la postmenopauză, însă funcționarea corpului în această etapă nu este încă complet înțeleasă.
Studiul dezvăluie posibile cauze pentru creșterea riscului de cancer ovarian după menopauză. Modificările proteice la nivelul celulelor imunitare și al țesutului ovarian creează un mediu favorabil apariției tumorilor prin încărcarea matricei extracelulare cu colagen. Deși probele din studiu nu au prezentat tumori, proteinele asociate anterior cu cancerul ovarian erau abundente, în special în ovarele femeilor de peste 60 de ani. Duncan a precizat că, deși nu toate femeile la postmenopauză dezvoltă cancer ovarian, mediul inflamator fibrotic este preferat de celulele canceroase.
Cercetătorul consideră că ovarul care îmbătrânește poate reprezenta o „a treia lovitură” pentru cancer ovarian, după factorii genetici și de mediu. Această descoperire deschide posibilitatea de a ținti terapeutic ovarul îmbătrânit pentru reducerea riscului sau de a dezvolta noi biomarkeri. Stabilirea primei hărți a îmbătrânirii ovariene permite cercetătorilor să exploreze întrebări mai complexe. Descoperirile publicate în Aging Cell ar putea avea implicații majore pentru îngrijirea sănătății persoanelor aflate la postmenopauză sau a celor care au suferit o ovarectomie.