Sânge de dinozaur fosilizat, descoperit pentru prima dată într-un os de Aratasaurus
O echipă internațională condusă de cercetători australieni a confirmat prezența biomoleculelor de hem în structuri mineralizate din canaliculele vasculare ale unui os de dinozaur vechi de 115 milioane de ani, o primă în paleontologie.
Pentru prima dată în istoria paleontologiei, o echipă internațională de cercetători a confirmat prezența sângelui într-un fossil de dinozaur. Descoperirea nu include celule intacte, ci structuri mineralizate care conțin biomolecule din grupul hem, componenta principală a sângelui responsabilă de transportul oxigenului. Aceste structuri au fost identificate în interiorul canalelor vasculare ale oaselor membrelor posterioare ale fossilului, fiind necontaminate de bacterii, ciuperci sau organisme vegetale, care au fost găsite în afara acestor structuri specifice.
Cercetarea a fost coordonată de profesoara Kliti Grice, specialistă în geochimie organică la Centrul de Geochimie Organică și Izotopică din Australia de Vest al Universității Curtin, în colaborare cu instituții din Japonia, Statele Unite, Brazilia și altele. Echipa a analizat membrele posterioare unui dinozaur teropod, Aratasaurus museunacionali, care a trăit acum 115 milioane de ani, în Cretacicul inferior. Fosila, descoperită în nord-estul Braziliei în 2008, a fost examinat utilizând o abordare multidisciplinară și tehnici avansate de imagistică, spectroscopice și geochimice.
Proba decisivă a provenit din detectarea biomoleculei hem în interiorul structurilor elipsoidale, similare globulelor roșii. Identificarea s-a realizat prin spectroscopie Raman, microscopie electronică de transmisie și cromatografie lichidă de înaltă performanță, metode care au permis excluderea contaminării microbiene sau fungice. S-a stabilit că globulele roșii erau fosilizate într-un mineral de oxid de mangan numit hausmannit, oferind o probă clară a originii biologice a acestor structuri.
Profesoara Grice a declarat că descoperirea moleculelor de hem din celule roșii vechi de 115 milioane de ani este o „descoperire epocală”. Aceasta nu doar că extinde documentația fosilă despre sânge, dar oferă o perspectivă moleculară directă asupra fiziologiei animalelor dispărute. Cercetătorii cred că conservarea biomoleculelor este posibilă datorită particularităților mediului în care animalul a murit: un sol sărac în oxigen și bogat în microrganisme, unde corpul a fost îngropat rapid.
Acest fenomen de conservare a biomoleculelor și reziduilor chimice pe perioade extreme de timp prezintă interes nu doar pentru înțelegerea fiziologiei dinozaurilor, ci și pentru astrobiologie, știința care caută vieți extraterestre. Deși descoperirea este semnificativă, cercetătorii subliniază că nu există ADN intact sau sânge fluid, ceea ce exclude orice posibilitate de clonare sau reactivare a speciilor dispărute, similară cu scenariile de ficțiune științifică precum „Jurassic Park”. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista PNAS.