Scăderea înălțimii odată cu vârsta: când este un semn al osteoporozei și când necesită consult medical
Specialiștii explică diferența dintre pierderea naturală a înălțimii cauzată de îmbătrânirea discurilor spinale și reducerea semnificativă a staturii care poate indica osteoporoză sau fracturi vertebrale silențioase.
Pierderea înălțimii odată cu avansarea în vârstă este un fenomen comun, însă nu orice reducere a staturii este o modificare naturală. Deși scăderea înălțimii poate apărea gradual, o reducere semnificativă sau rapidă poate fi un semnal timpuriu al osteoporozei, o afecțiune care fragilizează oasele și crește riscul de fractură.
Conform medicilor ortopedi Dr. Ritesh Khokhar, consultant la Spitalul Fortis Mohali, și Dr. Debashish Chanda, director senior la Institutul de Cercetare Memorial Fortis din Gurgaon, scăderea înălțimii după vârsta de 40 de ani este frecventă. Aceasta se datorează în principal pierderii de apă a discurilor amortizoare dintre vertebre, care devin mai subțiri, precum și slăbirii musculaturii spatelui și a abdomenului, ceea ce duce la o ușoară curbare a coloanei. Acest proces este, de obicei, lent și nedureros.
O problemă mai serioasă apare atunci când pierderea de înălțime este cauzată de osteoporoză. În acest caz, oasele devin poroase și fragile, putând să se comprime sub greutatea corpului chiar și în absența unui traumatism major. Acestea sunt cunoscute sub numele de fracturi vertebrale prin compresie. Dr. Khokhar precizează că peste două treimi din aceste fracturi rămân nedetectate, deoarece pacienții confundă pierderea graduală a înălțimii și spatele curbat cu modificări normale de postură.
Există anumite semne de alarmă care impun o evaluare medicală: o reducere vizibilă a înălțimii într-un interval scurt de timp, creșterea curburii spatelui superior (postură gârbovită), dureri persistente de spate, dificultatea de a menține o poziție dreaptă sau istoricul de fracturi după accidentări minore. Un studiu finanțat de NIH și publicat în Osteoporosis International a indicat faptul că o pierdere de înălțime de cel puțin 3 cm este asociată cu un risc de peste două ori mai mare de a suferi o fractură ulterioară.
Pentru investigarea cauzelor, medicii pot recomanda teste de densitate minerală osoasă (BMD), cum ar fi scanarea DEXA, care măsoară densitatea oaselor la nivelul șoldului și al coloanei vertebrale, precum și radiografii spinale pentru a identifica eventualele fracturi prin compresie.
În ceea ce privește prevenția și menținerea sănătății osoase, Dr. Chanda recomandă un aport adecvat de calciu (din alimente precum laptele, brânza, iaurtul sau ragi) și vitamina D, exerciții regulate de tip weight-bearing (cu susținerea greutății corpului) și de întărire musculară, precum și renunțarea la fumat și evitarea consumului excesiv de alcool. De asemenea, adulții în vârstă sunt îndemnați să ia măsuri împotriva căzăturilor și să utilizeze antrenamente de echilibru pentru a menține mobilitatea și independența.