Semnificația transaminazelor AST și ALT crescute: când indică o problemă hepatică și care este legătura cu cancerul

Valorile crescute ale transaminazelor AST și ALT pe buletinul de analize indică, în cele mai multe cazuri, o problemă a ficatului, cum ar fi ficatul gras, hepatita, consumul excesiv de alcool sau reacții la anumite medicamente, și nu înseamnă automat un diagnostic de cancer. Totuși, cancerul de ficat sau tumorile care s-au răspândit în acest organ pot modifica valorile enzimelor, însă analizele de sânge nu pot stabili singure cauza, medicii evaluând nivelul transaminazelor împreună cu simptomele și alte investigații.

ALT se află în principal în ficat, în timp ce AST este prezentă și în mușchi, inimă și alte țesuturi; atunci când celulele sunt afectate, aceste enzime ajung în sânge. Un rezultat anormal nu confirmă și nici nu exclude cancerul, deoarece unele persoane cu cancer de ficat pot prezenta valori normale ale AST și ALT, în special în stadiile timpurii.

Printre cauzele frecvente ale transaminazelor crescute se numără ficatul gras, asociat adesea cu obezitatea, diabetul de tip 2 sau rezistența la insulină, consumul excesiv de alcool (unde AST poate crește mai mult decât ALT), infecțiile cu virusurile hepatitice A, B sau C, precum și administrarea anumitor medicamente, antibiotice sau suplimente din plante.

De asemenea, AST poate crește din cauze extrahepatice, precum efortul fizic intens, traumatismele musculare sau anumite boli ale mușchilor.

Carcinomul hepatocelular, cel mai frecvent tip de cancer primar de ficat, apare adesea la persoanele cu ciroză sau hepatită cronică B ori C, iar valorile crescute ale AST și ALT pot fi legate de boala hepatică preexistentă, nu neapărat de tumora în sine. Pe măsură ce cancerul evoluează, acesta poate afecta celulele adiacente sau circulația bilei, modificând și alte analize precum fosfataza alcalină (ALP), bilirubina, albumina și indicatorul de coagulare INR.

Medicii pot recomanda analiza AFP (alfa-fetoproteină), care poate fi crescută în cancerul de ficat, dar rezultatul nu confirmă singur diagnosticul, deoarece poate crește și în alte boli hepatice. Persoanele cu risc crescut necesită supraveghere medicală, inclusiv ecografie hepatică și determinarea AFP la intervale de aproximativ șase luni, deoarece cancerul de ficat poate exista și cu transaminaze normale. În cazul unei leziuni suspecte la imagistică, se poate recomanda CT cu substanță de contrast, RMN sau biopsie.

Transaminazele pot crește și atunci când un cancer dintr-un alt organ se răspândește la ficat sub formă de metastaze hepatice.

Printre sursele frecvente de metastaze hepatice se numără cancerul colorectal, cancerul de sân (unde valorile pot crește și din cauza tratamentelor oncologice), cancerul pancreatic, care poate bloca canalul biliar, și cancerul pulmonar. În cazurile de metastaze sau blocaj al căilor biliare, fosfataza alcalină și GGT pot crește mai mult decât AST și ALT, putând apărea și icterul.

Raportul AST/ALT (raportul De Ritis) este utilizat de medici pentru a obține indicii despre cauza afectării, un raport mai mare de 2 fiind frecvent în bolile hepatice alcoolice, ciroză sau leziuni musculare. Studii pe pacienți cu cancer colorectal (stadiile II și III) au indicat că un raport AST/ALT mai mare s-a asociat cu o perioadă mai scurtă fără recidivă, fără a influența însă supraviețuirea generală. Totuși, acest raport nu este un test validat pentru depistarea cancerului și nu există o valoare specifică care să confirme singură acest diagnostic.

Creșterile ușoare sunt comune în ficatul gras sau după consumul de alcool, în timp ce valorile mult mai mari indică o leziune hepatică importantă. Valorile extrem de mari apar mai des în hepatite acute, intoxicații medicamentoase sau reducerea fluxului sanguin către ficat decât în cancer. Dacă AST este crescută iar ALT rămâne normală, se poate suspecta o cauză musculară, verificată prin analiza creatinkinazei (CK). Evoluția rezultatelor este crucială, o valoare care rămâne crescută sau urcă necesitând investigații suplimentare chiar și fără simptome.

Dacă valorile rămân crescute fără o explicație clară, este recomandat un consult la gastroenterologie sau hepatologie. Pacienții în tratament oncologic trebuie să monitorizeze analizele, deoarece chimioterapia, imunoterapia și terapiile țintite pot afecta ficatul fără a indica o progresie a bolii. Evaluarea medicală promptă este necesară în caz de icter, urină închisă la culoare, durere abdominală persistentă, umflarea abdomenului sau pierdere inexplicabilă în greutate; urgența este impusă de confuzie, sângerări neobișnuite sau durere severă.