Studiu medical: Mona Lisa ar fi suferit de alopecie universală
Un dermatolog italian propune că absența sprâncenelor și a genelor în celebrul portret al lui Leonardo da Vinci nu a fost rezultatul modei, ci al unei afecțiuni autoimune.
Un studiu medical recent, publicat în revista Clinics in Dermatology de către Dr. Luigi Laino de la Institutul de Dermatologie și Tricologie din Roma, propune că absența sprâncenelor și a genelor în portretul Mona Lisa a fost cauzată de alopecia areata universalis. Aceasta este o afecțiune autoimună care determină pierderea părului de pe întregul corp. Cercetarea utilizează metoda iconodiagnosticului retrospectiv pentru a analiza suprafața picturii, sugerând că ceea ce a fost adesea atribuit modei Renașterii este, în fapt, o înregistrare precisă a unei boli.
Dr. Laino a identificat patru indicii principale în painting: absența completă și simetrică a sprâncenelor, lipsa genelor pe marginile pleoapelor, o linie a părului care se oprește abrupt, fără tranziție naturală, și o piele netedă, fără cicatrici în zona perioculară și frontală. Studiul respinge alte teorii, precum sifilisul secundar, lepra lepromatoasă, telogenul effluvium sau trichotilomania, deoarece acestea nu pot explica toate cele patru semne simultan. De asemenea, moda Florenței din secolul al XV-lea, care favoriza fruntea înaltă și sprâncenele subțiri, nu poate justifica lipsa genelor, care erau preferate lungi și întunecate la acea vreme.
Analiza prin imagistică multispectrală a revelat prezența unui singur fir de păr minuscule deasupra ochiului, detaliu reinterpretat nu ca o urmă a unei sprâncene șterse, ci ca un fir de păr terminal supraviețuitor, specific bolii alopecia areata, unde foliculii devin dormanți fără a fi distruși. În ceea ce privește părul abundent din restul capului, studiul invocă cultura epocii: în Italia secolului al XV-lea exista un comerț intens cu păr uman pentru realizarea „capigliara” (piese de păr structurate), iar femeile căsătorite își acopereau capul ca semn al statutului marital.
În ceea ce privește modelul, Lisa Gherardini (născută în 1479), care avea 24 de ani în 1503, prezintă o vârstă congruentă cu debutul tipic al acestei forme de alopecie. Dr. Laino a menționat că stresul și schimbările hormonale, inclusiv pierderea a doi copii și amenințarea epidemiei de ciumă, ar fi putut declanșa afecțiunea. Studiul subliniază că această boală aduce cu sine stigmatizare, anxietate și depresie, sarcini psihosociale care ar fi afectat grav o tânără soție a cărei imagine publică era esențială pentru onoarea familiei.