Studiu Toronto: Microplasticele în alimentele proteice

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Toronto a identificat alimentele bogate în proteine care prezintă cele mai ridicate niveluri de contaminare cu microplastice. Cercetarea analizează prezența particulelor de plastic în produsele de uz zilnic, subliniind că schimbarea magazinului sau a brandului nu garantează reducerea expunerii, contaminarea fiind detectată în multiple categorii de produse.

Oamenii de știință au analizat 16 tipuri de produse proteice frecvent consumate, inclusiv fructe de mare, carne de pasăre, vită, porc și alternative vegetale. Probele au fost achiziționate din două supermarketuri obișnuite, un magazin specializat în produse naturale și organice din zona Portland, precum și fructe de mare proaspete, direct de la pescari. Identificarea particulelor a avut loc prin tratamentul probelor cu soluții chimice care descompuneau materialul alimentar, urmând filtrarea și examinarea microscopică.

Rezultatele au arătat că 88% dintre cele 111 probe analizate conțineau microplastice, cel puțin o probă contaminată fiind identificată în fiecare dintre cele 16 categorii de proteine. Creveții pane s-au aflat în fruntea clasamentului, cu o medie de 370 de particule de microplastic per porție. Pe locul al doilea s-au situat nuggets-urile pe bază de plante (aproximativ 73 de particule), urmate de nuggets-urile convenționale de pui (62 de particule). Primele cinci poziții au fost completate de bețișoarele de pește Pollock (58 de particule) și de alternativa vegetală a acestora (46 de particule per porție).

La polul opus s-a aflat pieptul de pui, care a prezentat cea mai mică valoare medie, de numai două particule per porție. Ulterior i-au urmat cotletele de mușchi de porc (patru particule), tofu-ul (7), codul de Alaska minim procesat (9) și creveții White Gulf proaspăt capturați (10). Studiul sugerează că gradul de procesare ar putea juca un rol important în contaminare, produsele intens procesate având, în general, mai multe particule pe gram decât cele prelucrate redus.

Cercetătorii avertizează că procesarea nu este singura sursă de contaminare; microplasticele pot ajunge în alimente în diferite etape, de la producție și transport până la ambalare și depozitare. Impactul asupra sănătății umane rămâne intens studiat, cercetările anterioare sugerând posibile legături cu inflamații, deteriorarea celulelor, dereglări hormonale, modificări ale florei intestinale, afecțiuni cardiovasculare, probleme reproductive, boli neurodegenerative și anumite tipuri de cancer. Sunt necesare însă mai multe investigații pentru a stabili cu exactitate efectele și măsura contribuirii microplasticelor la aceste probleme.