Studiu: Unul din patru americani își falsifică simptomele pentru a obține antibiotice
O cercetare publicată în JAMA Network Open arată că mulți pacienți din SUA exagerează sau inventează simptomele pentru a primi antibiotice, chiar și în cazul infecțiilor virale, din cauza lipsei de încredere în comunicarea cu medicii.
Cercetătorii avertizează că reprezentarea eronată a simptomelor pentru a obține antibiotice este periculoasă, deoarece aceste medicamente sunt eficiente doar împotriva infecțiilor bacteriene și nu au efect asupra infecțiilor virale, cele mai frecvente cauze ale simptomelor de răceală sau gripă. Utilizarea inutilă a antibioticelor poate provoca efecte secundare, precum diaree, greață sau reacții alergice, și contribuie la creșterea rezistenței antimicrobiene, o problemă majoră de sănătate publică. Cercetătorii explică faptul că antibioticele prezintă riscuri de efecte secundare, fiind inutile în cazul infecțiilor virale. Andrea Levy, profesor de științe sociale la Connecticut State Community College Middlesex și coautoare a studiului, a subliniat că utilizarea excesivă de antibiotice contribuie la rezistența antimicrobiană. Este esențial ca medicii să aibă o imagine completă și precisă a simptomelor pentru a prescrie antibiotice doar atunci când sunt utile și pentru a evita prescrierile care ar putea dăuna pacientului. Jeffrey Linder, de la Northwestern University Feinberg School of Medicine, a subliniat într-un comentariu anexat că, dintre cele 8 categorii de simptome raportate, doar simptomele urinare justifică clar prescrierea de antibiotice. Linder a precizat că, deși infecțiile respiratorii pot fi bacteriene în cazuri specifice (sinuzită acută, faringită streptococică sau pneumonie), acestea necesită ghiduri clinice specifice sau teste de confirmare. Conform unui raport actualizat al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), bacteriile și fungii rezistenți la medicamente provoacă anual în SUA aproximativ 9,7 milioane de infecții și 50.800 de décès. Linder a avertizat că antibioticele inutile nu oferă beneficii, dar prezintă riscul de reacții alergice și perturbarea microbiomului sănătos, ceea ce poate facilita apariția patogenilor oportuniști, precum Clostridioides difficile, clasificată de CDC ca o „amenințare serioasă”.
Un studiu recent a revelations că peste o pătrime de americani au exagerat sau inventat simptome pentru a încerca să obțină antibiotice de la medic, fie pentru ei înșiși, fie pentru copiii din grija lor. Sondajul, realizat la nivel național în SUA în perioada ianuarie-februarie, a implicat 959 de adulți cu răspunsuri valide. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista JAMA Network Open pe 30 octombrie 2026. Studii recente indică faptul că mulți pacienți din SUA mint medicii pentru a obține antibiotice de care probabil nu au nevoie, iar aceste „minciuni”, deși adesea nesubtile, funcționează în majoritatea cazurilor. Analiza datelor a arătat că pacienții au recurs fie la exagerarea simptomelor, fie la inventarea acestora, ori la ambele metode simultan.
Rezultatele indică o nevoie urgentă de strategii mai bune de comunicare între medici și pacienți, astfel încât aceștia din urmă să fie convinși că simptomele lor sunt luate în serios și tratate corespunzător, indiferent dacă acest lucru implică administrarea de antibiotice. Alistair Thorpe, profesor asistent de cercetare în științele sănătății populației la University of Utah Health și unul dintre primii autori ai studiului, a declarat că următorul pas este identificarea unor strategii care să ajute pacienții să își exprime preferințele și sentimentele, iar medicii să îi înțeleagă și să îi liniștească. Cercetătorii au precizat că scopul studiului nu este de a blama pacienții, recunoscând motivele comprehensibile pentru care aceștia simt nevoia de a exagera simptomele. Medicii au nevoie de metode de abordare care să demonstreze pacienților că sunt ascultați, chiar și atunci când antibioticele nu reprezintă soluția. Angela Fagerlin, profesor și președinte al Departamentului de Științele Sănătății Populației la University of Utah Health și autor senior, a subliniat importanța testării unor modalități de schimbare a modelelor de comunicare între pacienți și clinicieni. Andrea Levy a concluzionat că medicii nu ar trebui să devină mai suspicioși, ci să creeze interacțiuni în care pacienții și îngrijitorii se simt suficient de ascultați pentru a nu mai simți nevoia de a exagera. Alistair Thorpe a reiterat că prioritatea ar trebui să fie identificarea de strategii pentru regăsirea încrederii, bazând relația pacient-medic pe transparență și deschiderea reciprocă. Alistair Thorpe și colegii săi au concluzionat că aceste descoperiri semnalează o problemă semnificativă pentru profesioniștii din sănătate în luarea deciziilor de prescriere și pentru sănătatea publică. Jeffrey Linder a sugerat că o consecință și mai gravă decât rezistența la medicamente ar putea fi „eroziunea încrederii” dintre clinicieni și pacienți. Autorul a argumentat că prescrierea de antibiotice pentru diagnostice care nu le justifică medical este incorectă și poate fi considerată o formă de necinștie a medicului pentru a calma pacientul, ceea ce periclitează întreaga instituție a medicinei. Linder a concluzionat că obligația clinicienilor este să acționeze în cel mai bun interes al pacientului, chiar dacă aceștia speră la un tratament diferit sau mint despre simptomele lor. Thorpe și colegii săi au apelat la implementarea de strategii care să îmbunătățească comunicarea despre utilizarea corespunzătoare a antibioticelor și să consolideze relația pacient-medic.
Motivele comune pentru falsificarea simptomelor includ sentimentul de boală severă sau necesitatea de a reveni rapid la locul de muncă sau la școală. Printre respondenți, 28% au recunoscut că au reprezentat deliberat eronat simptomele pentru a obține antibiotice pentru ei înșiși, în timp ce 27% au procedat similarly pentru a obține medicamente pentru un copil. Participanții au recunoscut că au recurs la această metodă deoarece se simțeau foarte rău (sau considerau că copilul lor era foarte bolnav) și credeau că antibioticele erau singurul tratament eficient. Alistair Thorpe a menționat că impulsul de a obține un medicament atunci când pacientul resimte simptome neplăcute este greu de controlat, mai ales când recomandarea medicului este doar odihna. Alți respondenți au invocat dorința de a-și controla propriul curs al tratamentului. Interesant este faptul că pacienții au inventat sau exagerat simptome ale unor infecții care nu se tratează cu antibiotice, cele mai frecvente fiind simptomele asociate răcelii, cum ar fi febra, tusea și durerea de gât. Datele sugerează că 77% dintre pacienții adulți și 87% dintre îngrijitori au reușit să obțină prescripțiile de antibiotice dorite prin aceste metode. Din totalul de 959 de răspunsuri valide, 268 de persoane (28%) au recunoscut reprezentarea eronată a simptomelor: 108 au exagerat, 19 au inventat și 141 au făcut ambele lucruri. În cazul îngrijitorilor, 63 din 263 de respondenți (27%) au procedat similar pentru copii. Alte motive raportate includ sentimentul de autonomie personală, pacienții considerând că știu mai multe despre starea lor de sănătate decât medicul. Pe lângă simptomele de răceală (raportate de 65% dintre pacienții necinștiți), cele mai frecvente falsuri au inclus simptome gastrice (49%), dureri articulare sau musculare (46%), simptome oculare (34%), erupții cutanate (32,5%), simptome urinare (31%) sau o stare generală de rău (37%).
Tendința de a supraestima simptomele a fost mai pronunțată la persoanele care anterior au simțit că plângerile lor au fost ignorate sau minimizate de către medici. Alistair Thorpe a adăugat că prescrierea eronată de antibiotice în trecut pentru o infecție virală poate crea o asociere falsă între medicament și vindecare, deoarece infecțiile virale dispar de obicei de la sine. Persoanele care au mentit au tindat să fie mai tinere, să aibă mai multe afecțiuni concomitente și să considere minciuna ca fiind mai acceptabilă. De asemenea, aceștia au fost mai predispuși să creadă că rezistența la antibiotice este o „păcăleală” creată de guvern sau de companiile farmaceutice pentru a crește prețurile. Studiul a evidențiat faptul că aproximativ 48% dintre respondenții care au admis manipularea simptomelor au simțit adesea că medicii nu le iau plângerile în serios, față de doar 21,3% dintre cei care nu au recurs la acest comportament.
Acest material provine din organizația de origine/autorii respectivi și a fost editat pentru claritate. Beth Mole, reporter senior de sănătate la Ars Technica, specialistă în boli infecțioase și sănătate publică, a analizat datele studiului. Beth Mole deține un doctorat în microbiologie de la University of North Carolina at Chapel Hill. Beth Mole a urmat programul de comunicare științifică la University of California, Santa Cruz.